Durerea lui dom' Paladu

 

De la un timp nu mai mănâncă
De cât de două ori pe zi.
E deochiat? Bolnav de brâncă?
Sau ce-o fi?

Cu nen-su Niță nu-și mai face
Obicinuitul tabinet;
În Dumnealui de sigur zace
Un secret.

În toiul nopții adesea iese
Prin curte, numai în halat,
Șoptind cuvinte ne-nțelese
Par-că-i beat.

Și geme par-că-i fiert în smoală
Și-i palid chipul său frumos;
Mustața-i cată-n jos a oală,
Dureros.

La minister, portarul care
Cu dânsul zilnic bea salip
În van îl ia la cercetare,
Căci nu-i chip;

Nu-i chip să afle ce durere
În bojoc i-a-nfipt o ghiară
Și-a transformat zaharu-n fiere
Amară.

Doar eu știu de ce nu-i e bine
Și face pe desperatul:
Este că vine, iacă, vine
Ignatul!

Cyrano