Dureri și speranțe din Basarabia

Dureri şi speranţe din Basarabia
de Nicolae Iorga
25000Dureri şi speranţe din BasarabiaNicolae Iorga


Dintr-o scrisoare a unui basarabean:

"Aici pe la noi în Basarabia e linişte, dar ca balaurul cel îngrozitor din poveşti se târăşte o reacţie care este mai ales pentru aceea ameninţătoare, pentru că vine, nu din partea guvernului, ci din partea societăţii şi poporului. La ultimele adunări din Chişinău - unul din cele mai "moldoveneşti" ţinuturi ale Basarabiei - când era vorba despre învăţământul pe limba românească în şcolile săteşti ale zemstvo-ului, toţi reprezintanţii, în număr de doisprezece, ai ţerănimii au fost contra, şi propunerea a fost răspinsă. D. Dicescu, mareşalul nobilimii, preşedintele adunării, a fost indignat, şi, după încheiere, nu găsia destule cuvinte pentru a explica ţeranilor ce nedemnă a fost purtarea lor într-o chestie naţională. "Alianţa Poporului Rusesc" - o societate extremă, cu scopul propagării ideilor naţionaliste ruseşti şi cu tendinţă pan-rusificatoare, răspândeşte ideile sale prin popor şi a deschis pănă acum o mulţime de secţiuni prin toată Basarabia.

Ţeranii noştri se înscriu în "Alianţă"."

1906 (Neamul românesc, anul I, nr. 57.)

Basarabia anunţă solemn că n-are nevoie de sfaturile noastre.

Noi, mai modeşti, avem nevoie de lămuririle şi sfaturile oricui în anume privinţă ştie mai mult decât noi şi scrie pentru binele nostru.

Cu riscul de a supăra şi altă dată pe tinerii luptători de la Basarabia, li vom spune oricând că ei nu trebuie să aibă nici o legătură cu vreun partid rusesc, ci să lucreze pe cale culturală - mai ales - şi cu ajutorul românilor buni din orice clasă la formarea unei conştiinţe româneşti acolo.

De alminterea sunt foarte bucuros că prin discuţia cu mine, necunoscătorul profesor din Bucureşti, foaia "moldovenească" din Chişinău a ajuns a spune lămurit că e "naţional-poporană", şi nu "poporanistă-naţională", cum părea pănă acum şi cum dorim să nu mai pară de acum înainte.

Şi daţi-mi voie o întrebare: vă plac jidanii, sau măcar unii dintre jidani? Ar fi încă o bucurie să aflăm că nu vă place nici unul.

Încă o întrebare pentru Basarabia, cu prilejul anunciului de bancă din fruntea nr-lui 51.

Banca de la Popovca, din ţinutul Cetăţii Albe, zisă turcoruseşte Akkerman, e o bancă ţerănească oarecare sau o bancă de ţerani români? Vezi că unuia dintre "democraţi" îi zice Naiacevschi şi altuia Nimerenco, şi numai la urmă uite şi un Pădureţ al nostru!

Un interesant studiu despre datinele la nuntă la românii basarabeni se începe în nr. 51 al Basarabiei.

Dr. Radovici şi-a dat osteneala de a conduce însuşi pe la aşezămintele de cultură din Bucureşti pe studenţii basarabeni veniţi la Expoziţie.


(Neamul românesc, anul I, nr. 58.)
  • * *

Şi la Constanţa au mers studenţii basarabeni.

Iarăşi ca un eveniment cultural se poate privi cea dintăi predică românească ţinută la Chişinău în biserica cimitirului. Vorbitorul, un tânăr, D. Niculeţ, a vorbit limpede, amintind pe Petru Movilă şi atribuind opririi limbii româneşti decăderea "moldovenilor" în Basarabia.

În seminarul din Chişinău s-a făcut o catedră de "moldoveneşte": titularul e un fost seminarist ieşean, Constantinescu, fiul unui preot de la Sf. Nicolae cel Sărac.

(Neamul românesc, anul I, nr. 59.)
  • * *

Un preot îndeamnă în Basarabia pe clericii de la "Frăţimea Naşterii lui Hristos", cari tipăresc de la un timp în Chişinău cărţulii traduse din ruseşte, să-şi înalţe scopul şi să-şi întindă cercul de activitate culturală.

Basarabia împlineşte şase luni de luptă. Cu acest prilej, eaşi aminteşte greutăţile şi suferinţele şi făgăduieşte a lupta aprig "pentru o viaţă cetăţenească şi culturală pe temeiuri naţionale".

(Neamul românesc, an. I, nr. 60.)
  • * *

La 3 decembrie 1906 a fost în Chişinău o frumoasă serbare românească. Cânta corul "moldovenesc", din care fac parte şi ţerani. Tânărul Cujbă, din Bucureşti, a ţinut o cuvântare despre muzica poporului. Pe lângă vechi cântece din Moldova lui Alecsandri, s-au cântat şi cele două romanţe ale lui Eminescu: Ce te legeni, codrule şi Somnoroase păsărele. O domnişoară Costinescu a cântat din gură, între altele Amintirea Basarabiei, dl. Gh. Madan, venit de puţin timp tot de la noi din Bucureşti, unde a urmat Conservatorul şi a fost ciomăgit la 13 mart, a declamat din Coşbuc. Nu a lipsit Mult e dulce şi frumoasă a bătrânului Sion, nici Hai Ileană la poiană a lui Gavriil Musicescu, nici Fiii României, pe care o cântau la noi copiii în anul proclamării Regatului român, nici gloriosul imn Deşteaptă-te, române, pe care-l îngăduie pomojnicii ţarului, dar nu ciocoii şi boierii României libere. S-au vărsat lacrimi de bucurie, s-au purtat pe umeri ca nişte învingători cântăreţii.

Pare că-ţi vine, aflând acestea, o veste din altă lume... O dată ce-nvie, sufletul nu se poate opri: el se hrăneşte din înseşi nădejdile sale. Praf se fac înaintea lui toate alcătuirile, cât de uriaşe, ale lumii.

Uitaţi-vă numai la ce se petrece în Basarabia.

(Neamul românesc, anul I, nr. 64.)

Primim nr. 1 al "gazetei naţionale independente" Moldovanul din Chişinău, a d-lui Gh. Madan. Articolul prim făgăduieşte luptă pentru cultură şi gospodărie în margenile formelor politice actuale. Foaia nu va ataca guvernul rusesc, precum cealaltă foaie, împotriva căreia pleacă cu duşmănie, Basarabia, nu atacă şi nu va ataca râia basarabeană a jidovismului. Forma literară e mai bună. Se face un loc amintirilor istorice ale Moldovei, pe care Basarabia le ignorează. Se predică unirea creştină a tuturor "moldovenilor" pentru scopuri "moldoveneşti".

Totuşi chestia cu colonelul de jandarmerie din Chişinău ar trebui s-o lămurească dl. Madan. Mi se pare că noi n-avem, în bine sau în rău, nimic a face cu jandarmeria de acolo. Şi partea în care noi, ăştia din România, suntem pocniţi în frunte cu vorba "străini", pune pe gânduri. Să nu fi scris aici colonelul fără ştirea d-lui Madan, care voia să se lupte cu tânărul Cujbă?

(Neamul românesc, anul I, nr. 75.)