Inima-n piept mi se strânge: Prin arborii cei desfrunziți De chiciură albă-nfloriți, Crivățul șuieră, plânge! Frumoasele zile-au apus: Durerea mea e adâncăp!... Renaște-vor oare încă?... Ea pleacă, se duce, s-a dus! 1878.
