El R'baa
| El R'baa[1] de Vasile Alecsandri |
Sultanul de Maroc
Are-n împărăție
O sută și o mie
De armăsari cu foc.
Dar jur pe Dumnezeu!
Că el cu veselie
Mi-ar da averea-i mie
În schimb pe calul meu.
— La Allah, illa Allah,
U Mhamed rasul Allah![2]
Sultanul de Maroc
Are cămili ușoare
Ce duc a lui odoare
La Meca, stântul loc.
Dar jur pe Dumnezeu!
Că el orice comoare
Și partea lui de soare
Mi-ar da pe calul meu.
— La Allah, illa Allah,
U Mhamed rasul Allah!
Sultanul de Maroc
Mai are-o favorită
Frumoasă, înflorită
Ca visul de noroc.
Dar jur pe Dumnezeu!
Că inima-i răpită
Chiar pe a sa iubită
Mi-ar da pe calul meu.
— La Allah, illa Allah.
U Mhamed rasul Allah!
Din Tunis la Maroc
Nu-s iute rândunele
Așa de ușurele
Ca murgul meu de foc.
I-a dat chiar Dumnezeu
Picioare de gazele
Și ochi frumoși de stele
Să fie-odorul meu !
— La Allah. illa Allah,
U Mhamed rasul Allah!
Munții Uadras — Maroc. — 1853.