Epilog (Minulescu)

 

lui Nicu Herăscu

Ce regăsire triumfală după un sfert de veac aproape!...
Îți mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigon
Ce-ți fragmenta imensitatea
Într-un caiet de versuri șchioape
Și-ți profana tridentul clasic cu simple urme de creion?

Aceeași rece-mbrățișare de-albastru, violet și verde,
Aceeași mută întrebare „de ce”, „de unde”, și „de când”,
Și-aceeași inutilă goană spre orizontul ce se pierde
În golul circomflex din care pornesc Sirenele cântând.

Te regăsesc aceeași mare, cu-aceeași tragică poveste,
Cu-aceleași vânturi vagabonde,
Cu-aceeași lună cap de mort
Și-același glas care mă cheamă, ―
Deși mi-ascunde cine este:
„Sosesc corăbiile, vino, să le vedem cum intră-n port”.