Epilog (Vlașin)

 

și
cortina cade
spectatorii aplaudă
regizorul suspină
generos iar
actorii
rămân infipți
în mijlocul
scenei
pentru totdeauna
cu ochii
pironiți
pe o
stea
căzătoare
din poșeta neagră
o scrisoare
îmi face semne
disperate cu
ochiul
pa idiotule
îmi iau geamantanul
și plec