Era odat-o tainică grădină

 

Era odat-o tainică grădină
În care Domnul se ruga plângând
Și fața Lui, cea plină de lumină
Era-ntristată până la mormânt.

De multe ori pe față El căzuse
Și se ruga cu mult amar nespus
„Să treacă Tată, să nu beau paharul!”
Paharul suferinței lui Iisus.

O Ghetsimani, grădină neuitată
În tine plânge Domnul cu amar
Și-apoi se-mbracă-n haina umilinței
Și-și pregătește drumul spre Calvar.

O, Ghetsimani, grădina neuitată,
Tu ai văzut durerea lui Iisus
Pe Iuda, când a sărutat o dată
Pe Domnul strălucirilor de sus !

O, Ghetsimani aș vrea să fiu în tine,
Să văd și locul unde El a plâns
Să plâng și eu, cu lacrimi și suspine
Să plâng, căci Domnul pentru mine a plâns.