Era un cer senin de Mai

 

Era un cer senin de Mai
Cum n-a mai fost de-atunci în lume,
Eu te priveam, iar tu râdeai
Vrăjindu-mă cu mii de glume.

Era o blândă zi de Mai
Cum nu fusese nici o dată,
Eu te-ntrebasem, tu tăceai
 Și mă priveai îngândurată.

În luna Mai, în zi de Joi,
Un freamăt sfânt plutea în fire,
Tu răspunseseși și-amândoi
Plângeam nebuni de fericire.