Eros și psiheea

 

— Cu infernale flăcări, iubite, te ard în nebunești visări,
sub vintre mă împunge foamea rătăcirii,
și prin umeda cupă te curg din depărtări
ca pe-o ploaie picurând nectar în noaptea amăgirii.

— Dar eu nu părăsesc, iubito, depărtarea care ne-a apropiat,
eu vreau să reumplu de aștri pășunea mea liliachie,
să iubesc steaua ce albastru ne-a însemnat,
să-ți iubesc fiorul cu parfum de feciorie.

Dar vremea iubirii trecuse demult,
în urmă rămânând o iarna resemnată:
eu – într-un un vis încă nenceput,
tu – într-o dragoste ireală și trădată.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.