Excelsior (Nanu)
Un grăunte de sămânță
Îngropat, se luptă ’n zori,
Sparge stânca și se schimbă
În potirul unei flori.
Jos în straturi mai profunde
În a rocelor genune
Focul lavelor preface
În diamante un cărbune.
Ție, omule, Destinul
Ți-a dat chinul cel mai greu:
Ți-a dat focul conștiinții
Să te schimbi din om, în Zeu!