Extaz

 

Și cavalul tot s-aude
De departe trist și vag; –
E o doină de la stînă:
Jalea unui dor pribeag!

Pe cărările pădurii
Umblînd leneș, visător,
M-am oprit s-ascult pe malul
Unui limpede izvor.

Ca o lacrimă de aur
Cade-n haos cîte-o stea; –
Nu știu pentru ce atuncea
Plîng și mă gîndesc la ea.

Luna razele-și răsfrînge
Prin frunzișul unui fag!
Iar cavalul tot s-aude
De departe, trist și vag.