Farmec (Demetrescu, 2)

 

Și cavalul tot s-aude
De departe trist și vag;
E o doină de la stînă.
Jalea unui dor pribeag!

Pe cărările pădurii
Umblînd leneș, visător,
M-am oprit, sfios, pe malul
Unui limpede izvor.

Ca o lacrimă de aur
Cade-n haos cîte-o stea;
Nu știu pentru ce atuncea
Dureros privesc spre ea.

Luna razele-și răsfrînge
Prin frunzișul unui fag;
Iar cavalul tot s-aude
De departe, trist și vag...