Fata de birău

Fata de birău

poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri

„Fată de birău!

Fă pe dorul meu."

„Ba, bădiță, ba,

Nu te-oi asculta,

Că mă-i înșela

Și nu mă-i lua."

„Jur pe mândrul soare

Ce sfârșit nu are!

Că eu vreau să-mi fii

Mamă la copii."

Fata-l asculta

Și mi-l săruta;

Iar a doua zi,

Când ea se trezi,

Prinsă-a lăcrima

Ș-a se blestema.

Ea se tot bocea,

El îi tot zicea:

„Fată la birău

Și de țăran rău!

Ce plângi la pârău?

Rogi pe Dumnezeu

Ca să te iau eu?

Nu mai plânge, fa,

Că eu te-oi lua

De soția mea

Când se va vedea

Ursul cu cercei

Umblând după miei,

Lupul cu cimpoi

Umblând după oi,

Vulpea cu mărgele

Culegând surcele,

Ș-un iepure schiop

Într-un vârf de plop."

---

[1] Birău: cioplitor de sare la ocnă. Tot acest subiect este cântat în Ardeal cu versurile următoare:

Pe cea zare de colnic

Merge-un tânăr de voinic.

Pe cea vale înflorită

Merge-o fată-mbobocită.

Când au fost de către seară

Ei în drum s-împreunară;

Când au fost de către zi,

Unul ș-altul se trezi.

El se scula șuierând,

Clop de rouă scuturând;

Mândra se scula plângând,

Tot plângând și blestemând.

etc., etc.