Final Minor
Îmi moare'n palmă ziua ca sora ei de ieri!
În pumnul ca o scoică e mai scrumită parcă.
E fica Ta, Stăpâna! Și sufletu-mi încearcă,
Să strângă'nchipuirea, că i-am servit cum ceri.
În pieptul milei Tale, eu știu pe-atâți că atragi!
Dar cum mă'nghite truda, ca un talaz de mare
Mă lași mereu la urmă!...Sau poate, frânt pe soare,
Plângi însu-ți neputința la mal să mă mai tragi.
Abia de ating o floare cu degetul cel mic!
Mai pot să scutur seara, peste caet să-și verse
Culorile de iriși, când știu - din zodii șterse
Că'n planșa vieții steaua nu-mi este de nimic?
Să vină miezul nopții cu ora ce ridică
Deasupra-mi altă mână, mișcând-o pe cadran!
Aștept să trec la Treer, ca snopii de pe lan
Și să'ncolțesc în altă răsfrângere pitică.