Floarea oceanului

 

Pe vîrful aprig acestor maluri
O floare mică a răsărit,
Și între ceruri, și între valuri
E clătinată de vînt cumplit.

Naltă e stînca, marea-i adîncă !
Spumegă valul jos clocotind;
Dar floricica sus, de pe stîncă,
Zîmbește vesel, la cer privind.

În zadar vîntul vrea să o zboare
Ca s-o arunce cruntului val;
Ea își deschide inima-n soare
Și-nveselește aprigul mal.

Astfel, iubită, în a mea viață,
Scump suveniru-ți e neclintit;
Și-n veci revarsă al lui dulceață
În al meu suflet mult fericit !

Fie talazuri în astă lume !
El pe deasupra zboară voios
Și se îngînă cu al tău nume
Ca floarea mică cu-al ei miros.

Biariț, 1853