Flori uscate
Erați frumoase, mirositoare
Când v-am cules;
Dar vă uscarăți, ca tot ce-n lume
E mai ales.
Mi-aduc aminte că-n taina serii,
Într-o grădină,
Umblând alene v-am smuls atuncea
De la tulpină.
Ah! Era dulce parfumul vostru
Îmbătător
Ca o suflare din sânul unui
.Inger de-amor.
Odinioară zilele mele
Erau senine,
Acum se pleacă subt greutatea
Multor suspine!
Ca voi pe câmpul vieții slabe,
Pălesc încet;
Iar eu din ele formez în taină
Un trist buchet.
Ca voi, la raza speranței blânde,
Încep să crească,
Și la furtuna decepțiunii
Să vestejească.
Erați frumoase, mirositoare
Când v-am cules;
Dar vă uscarăți, ca tot ce-n lume
E mai ales.
14 ianuarie 1884.