Florile dalbe (Alecsandri)

 

Sculați, sculați boieri mari
Florile dalbe,
Sculați voi, Români plugari,
Florile dalbe,
Că vă vin colindători
Florile dalbe
Noaptea pe la cântători^[1]
Florile dalbe
Și v-aduc un Dumnezeu
Florile dalbe
Să vă mântuie de rău,
Florile dalbe,
Un Dumnezeu nou-născut
Florile dalbe
Cu flori de crin învăscut,
Florile dalbe.
Dumnezeu adevărat
Florile dalbe
Soare-n raze luminat
Florile dalbe.
Sculați, sculați boieri mari,
Florile dalbe,
Sculați voi, Români plugari,
Florile dalbe.
Că pe cer s-a arătat
Florile dalbe
Un luceafăr de-mpărat,
Florile dalbe,
Stea comată strălucită
Florile dalbe
Pentru fericiri menită.
Florile dalbe
lată lumea că-nflorește,
Florile dalbe
Pământul că-ntinerește,
Florile dalbe.
Cânt prin luncă turturele,
Florile dalbe
La fereastră rândunele
Florile dalbe.
Ș-un porumb frumos, leit
Florile dalbe,
Despre apus a venit,
Florile dalbe
Floare dalbă a adus
Florile dalbe.
Și la căpătâi s-au pus
Florile dalbe.
El vă zice să trăiți
Florile dalbe
Întru mulți ani fericiți
Florile dalbe
Și ca pomii să-nfloriți
Florile dalbe
Și ca ei să-mbătrâniți
Florile dalbe.

Note

1. Românii împart ziua și noaptea în următorul chip:
   Ziua
   Răsărirea, (soare răsare).
   Prânzișorul, când e soarele de trei suliți.
   Prânzul, când stă soarele în cruce, la amiazi.
   Chindia, când e timp de toacă și apusul.
   Iară noaptea se împarte în amurgul, în a treia strajă, pe la culcate.
   La cântători când cântă cocoșii în miez de noapte.
   La mânecate.
   În zori. când se îngână ziua cu noaptea, sau se mijește de zi.

Colinda „Florile dalbe" se cântă în ajunul Crăciunului, pe sub ferestrele caselor, de către flăcăi și băieți ce port o iconiță reprezentând nașterea lui Hristos. Tot atunci ei umblă și cu steaua, o stea mare de hârtie poleita și luminată pe dinăuntru.