Fluturul și floarea

 

Pe un verde delușel,
Fluturel
Vede drăgălașă floare.
„Viorea,
Draga mea,
Mă primești în foioare?
– Fugi, d-aice mic limbut,
Cunoscut!
Tu ce porți p-a ta guriță
Lăcrimiori
De dragi flori,
Dute-aiurea, măi bădiță!
Mi-este frică! tu și eu,
Dragul meu,
Suntem tineri fără minte!
Nu-i putea
A nu bea
Sărutarea mea fierbinte.
Inimioara unei flori
Trecători
E aproape de guriță,
Fluturaș
Drăgălaș
Cu-aripioara ta pestriță!
– Junioară viorea,
Nu fii rea,
Vezi de umbre mi-este frică!
Aspru vînt
Pe pămînt
Suflă tare, mă ridică!
Vezi cît sunt eu de frumos,
Sunt fricos!
Și a-ți da o sărutare
Ar fi zău,
Foarte rău;
Ar fi, dragă, o trădare
Voi dormi dar lin și blînd
Și visînd
Că sărut a ta guriță.
Iar de-i vrea
Draga mea
Îți voi spune, drăguliță,
De trei zile dragi amori
Dintre flori,
În această luncă mică,
E frumos,
Grațios.
Mă primești, o viorică?
– Ah! tu știi dar dragi amori
Dintre flori
Din această luncă, bine!
Unde-ai fost
Și-adăpost
Îmi mai ceri? Nu ți e rușine!
– Nu sunt, dragă, vinovat
De păcat.
Roza nu îmi place mie.
Are nuri
În păduri,
Dar e mîndră nebunie!
– Vin atunci în al meu sîn:
Spune lin,
Ale lor amoruri nouă,
O amant
Intrigant,
Dar te scutură de rouă!”