Fragment din Medea

Dupe Legouvé

 

SCENA VI

MEDEA, CREOZA

Medea
('naintând)
Tânără copilă, Zeii să te aibă-n grija lor
Căci acelor care sufăr le-ntinzi mână de-ajutor.

Creoza
(în parte cu uimire)
Ce accent-n a ei voce și ce frunte suverană.
Eu aș crede-o vreo regină dacă n-ar fi vreo sărmană
Prigonită cine știe de ce soartă, de ce zei.

Medea
(către copii ei)
Prezentați-i voalu-acesta ca un dar, copii mei,
E țesut în fel de fețe și el poate s-o-ndulcească,
S-o atingă...

Creoza
(către copii)
Puneți voalul pe altar să strălucească;
Mă atinge suferința însutit de cât un dar.
(către Medea)
Spune-mi astfel, ce otravă ți-a pus soarta în pahar?
Ce restriște?... După față pari mai mult ca o regină
Destronată, și ... Dar cine...

Medea
Zeii singuri sunt de vină

Creoza
Și ce zeu te prigonește? Fi-va oare Artemis
Voi ruga-o pentru tine... cultul său îmi e permis:
Dacă însă dintre dânșii e Neptun, a lui mânie
Noi prin daruri o vom face mai blajină să devie,
Căci Neptun este patronul ș-al Corynthului ș-al meu...
Dar de e cumva un altul, vom ruga pe orice zeu...

Medea
Zeul care mă gonește n-are-ntrînsul îndurare
E Amorul...

Creoza
Ce? Amorul?... Între noi ce-aseměnare.
El de-asemenea m-alese roabă trainică să-i fiu.

Medea
Da. Dar dânsul pentru tine este-al cerurilor fiu,
Zeul tânăr, plin de farmec sub o veșnică zâmbire...
Grijile ce ți le-aduce le preschimbă în fericire...
(cu explozie)
E trimis de Eumenide pentru mine... Îndârjiți,
Poartă șerpi, ca o podoabă pe-a sa frunte-ncolăciți.

Creoza
Îi cunosc și eu durerea. Fii pe pace

Medea
Cine? Tu?

Creoza
Da.

Medea
(cu afecțiune)
Și cum pe-a ta junețe suferința s-abătu?
Cum? Bărbatul ce consoartă este gata să-ți devie
Nu-l cunoști de pe atuncea?

Creoza
Nu; el este un străin.

Medea
Cine însă te împinse spre asemenea destin?

Creoza
Soarta lui nenorocită.

Medea
Ca pe mine.

Creoza
Frumusețea.

Medea
Ca pe mine.

Creoza
Vitejia întrunită cu blândețea.

Medea
Ca pe mine. Ca pe mine. A! Destin! Cât ne urăști,
Ne unească într-o durere ca mai rău să ne zdrobească.

Creoza
Da. E-așa. Necunoscută îmi ești încă, însă iată:
Simt un fel de legătură dureroasă și ciudată
Între noi.

Medea
Și eu de-asemeni.

Creoza
Pentru-aceasta, sora mea
Spune-mi totul. Cine știe dacă nu se va putea
Să te-ajut?

Medea
Și ce voi spune?... Eu trăiam nevinovată,
Fericită, și avută, lingușită , ș-adorată...
Într-o zi... Fatală ziuă — în al tată-meu cămin
Se ivi... Ah! tremur încă de uimire, — un străin.
El venea din depărtare ca să-și facă-o soartă-n lume
Și-n erou să cucerească al măririlor renume.
Farmecul din acea clipă mi-e și azi neexplicat.
Inima înmărmurită mi-o simții, și turburat
Ochiul meu după-ntâmplare rătăcea... Sub o sfârșeală
Neînvinsă și plăcută, într-un fel de pirotealǎ
M-afundam fără de voie... când de-o dată... el vorbi.
Ș-a mea inimă cuvântul de pe buze i-l sorbi.
Tremuram, purtând în sânu-mi un torent de fericire.
Ca și cum un zeu de flăcări mi-ar fi dat a lui simțire,
Îl uram că fără voie mi se face împărat
Și nevrând să-i dau un zâmbet îi zâmbeam neîncetat.

Creoza
Iată-n adevăr amorul.

Medea
De atunci fără-ncetare
Mi-au fost cugetele toate se-ntocmesc a lui scăpare,
Trebuia pentru aceasta, inima să mi-o încui,
Să trădez orașul nostru, zeii noștri, ș-o făcui
Trebuia pe al meu tată, jefuindu-l pentru dânsul
Se devin o criminală și să-nec în mine plânsul.
Tată, zei, oraș și țară, n-am cruțat nimic, și când
Pe grozavele ruine, semizeul triumfând
Apăru l-a mea vedere, eu, sărmana lui victimă
Trebui se-l ascult încă, crimă după altă crimă.
Vino îmi zicea cu lacrimi... Gloria ți-o datoresc,
Dacă este să plec singur voi muri căcă te iubesc.

Creoza
Vai! Urmându-l, să-i dai jertfă chiar și țara ta natală.

Medea
Lasă-mă-i ziceam și du-te... Dragostea ne e fatală...
Însă vorba lui călită de un sânge arzător
Răzvrătea-n a lui ființă patima sub care mor.
Eu voind să scap de farmec străbăteam ca o nălucă
Galeriile deșerte ale-ntinsului palat
Ș-auzeam în a mea urmă pasul lui cel adorat...
Noapte, noapte-ngrozitoare, ce cuvinte vor descrie
Jalea ce-ai cuprins în tine lângă-atâta bucurie.
Da: jertfii acele locuri, dar iubită dacă-aș fi
Încă-o dată ca atuncea, încă-o dată le-aș jertfi.
(pauză)
Și de ce cu toate acestea, zeilor mi-ați pus-n cale
Pe eroul vieții mele cu zâmbirile-i fatale?
Pentru ca să fiu silită, mamă, se te părăsesc
Și-n genunchi lângă patu-ți un adio să rostesc?...
(Ea își ascund capul între mâini și plânge. Creoza ca s-o mângâie, zărește copii și-i împinge în brațele Medeei.)

Creoza
Nici o dată
Disperarea să nu-nvingă când ești mamă ș-adorată.

Medea
Sunt nebună: ai dreptate...
(către copii)
Scumpi mei mângâietori,
Ei pricep c-a fost creată de-ai natureĭ ziditori
A copiilor zâmbire pentru-a mamelor dureri.
(sărutându-i)
Iată-mă mai liniștită și din nou mai în putere;
Mergeți dar cât mai de grabă, ziua ca s-o folosiți,
Templurile Artemisei cu stejar să-npodobiți.

Licaon
Ne vom duce pentru tine s-o rugăm.
(Ea-l sărută; copii se depărtează din nou îndreptându-se spre templu)

Medea
A lor iubire
Este tot ce-mi mai rămâne într-a mea nenorocire...
Vai, și poate am a-i pierde...

Creoza
Zeilor!

Medea
Durerea mea
Este prea obositoare... Să-i răcească ar putea
Un copil are nevoie de plăceri și fericire:
Ce-i așteptă lângă mine de cât lacrimi și pieire?

Creoza
Dar...

Medea
În fine sunt străină, sunt sălbatică, nu sunt
Fiică-a Greciei mărețe; chiar cu dragostea-nspăimânt,
Și copii mei adesea sub sălbatica-mi iubire
Tremurând lângă-a lor mamă par cuprinși de îngrozire.

Creoza
Ce? Copii s-aibă teamă de-a lor mamă?... S-ar putea?

Medea
Este astfel; și aceasta este chiar pedeapsa mea.
Pentru-a mă lovi de moarte simt c-a cerului mânie
Chiar din ei are să-și facă instrumentul de urgie.
Ei vor fi răzbunători cei aleși de Erynis

Creoza
Erynis?

Medea
De Eumenide n-am vorbit sau este vis?
De amoruri ce la crimă te împing? Și nu știi oare
Că pe fruntea mea se află ca stigmată-ngrozitoare
Semnul care este în Iaduri fără milă imprimat,
Asasinilor?

Creoza
Să fie cu putință?

Medea
Turburat
Ți-este sufletul și tremuri... Dar ce ai face, de ți-aș spune
Îngrozirea fără margini ce la jugu-i mă supune?
Vrei să nu-ți ascund nimica? Fie atunci. În ori-ce loc,
În plămâni, de remușcare mă simt arsă ca de-un foc...
Conștiința. Știi tu oare conștiința ce-nsemnează?
Auzit-ai vreo dată vocea ce mă torturează
Și ce-mi zice-n tot minutul: tremură și nu uita.
Răzbunarea meritată este-n veci pe urma ta.
Iat-o... Chiar acuma-mi pare că în brațele-i mă strânge
Și-n parfumu-acestui aer, eu respir miros de sânge.

Creoza
Aiurări ne-ntemeiate pe nimica.

Medea
Știu, dar eu
Vrând să scap de-o răzbunare hrănesc alta-n gândul meu
Căci de inimă un șarpe m-a mușcat...

Creoza
Și cum?

Medea
Geloasă
Fost-ai oare o secundă?

Creoza
Patima e dureroasă...
O cunosc.

Medea
(surâzând)
Și ești... geloasă ? Dar de cine?

Creoza
De trecut.

Medea
Nu-ți voi mai ascunde atuncea chinul meu neîntrecut
Ești femeie... Vei pricepe. Deci ascultă: Câte-o dată
Bănuiala mă cuprinde. Lipsa lui prea-ndelungată
Mi se pare nefirească, și cu sufletul zdrobit,
Dacă-mi zic atunci cu groază, dacă m-ar fi părăsit.
Dacă el, când fără sprijin rătăcesc în orice parte
Căutându-l și chemându-l cu strigările-mi deșarte
Tremurând la orice zgomot ce vestește moartea lui,
Ar uita de jurământul ce-mi făcu și ce-i făcui,
Ar iubi altă femeie ș-ar lua-o de soție?
Dacă... Dacă... Vezi cum tremur?...

Creoza
Oh! Ar fi o infamie.

Medea
O zici singură. Ei bine, iată-mi chinul, și de când
Bănuiala-ngrozitoare se urcă în al meu gând,
Câmpuri, sate și orașe le cutreier ca o fiară
Căutându-l, sau mai bine, căutându-i pe când zbiară
Ura ce dintr-al meu suflet pune Iadu-n ochi mei

Creoza
Mă-nspăimânți.

Medea
O! zei puternici face-mă-ți să dau de ei

Creoza
Și ce-ai face întâmplarea dacă ar fi să...

Medea
A ce-aș face?
Și ce face o panteră când s-aruncă să atace
Și-n grozava-i bucurie cade peste prada sa
Dintr-un salt, și când o strânge pentru-a nu o mai lăsa?
Și la urmă iar, ce face când din corpul ce palpită
Rupe membru după membru și răcnește fericită.

Creoza
A!

Medea
(cu compătimire disprețuitoare)
Și zici că ești geloasă?

Creoza
Iartă-mă... Mărturisesc
Legitim că ți-e delirul dar de dânsul mă-ngrozesc,
Și... Dar soarta Dumitale mă atrage tot de-o dată...
E un fel de simpatie cu teroare amestecată.
(Revenind la ea cu groază)
Pare c-am născut în lume subt aceiași stea. - iubesc
Cum iubești, - dar de asemeni, cum urăști și eu urăsc.

Medea
Și pe cine?

Creoza
Pe-o femeie.

Medea
Cum o cheamă?

Creoza
Al ei nume
Ori și unde-nsuflă groază...

Medea
Și?

Creoza
Pribeagă e prin lume...
Peste țări și mări departe a fugit...

Medea
Așa? Dar el
A uitat-o, sau...

Creoza
Desigur. Cel puțin îmi jură-astfel

Medea
Pentru ce te temi atuncea?

Creoza
Pentru ce? Mi se tot pare
C-am s-o văd fără de veste apărându-mi...

Medea
Aiurare.

Creoza
Că din brațele iubite să mă smulgă va-ndrăzni
Și atuncea...

Medea
Aiurare.

Creoza
Inima că-mi va trăzni
Cu funestele-i otrăvuri...

Medea
N-ai să fii a lui consoartă
În curând și...

Creoza
Ah! Mi-e teamă; de-ai ști numele ce-l poartă
N-ai mai zice: Aiurare.

Medea
Spune-mi-l atuncea?

Creoza
Eu?
Niciodată... Acest nume vreau să-l uit... Te rog urmează:
Ca să spui nenorocirea care fruntea ți-o brăzdează.

Medea
Mă supun: Ascultă-atuncea: Oare nu ți s-a-ntâmplat
Se auzi despre minunea fără seamăn, ne-ncetat
Se vorbește în tot locul despre lâna cea de aur...

Creoza
(cu un început de temere)
Da; Ei bine?

Medea
Suferi oare?

Creoza
Nu

Medea
Acest întreg tezaur.

SCENA VII

Aceiași, Orfeu.

Orfeu
Te așteptăm cu toți Creoza.
(zărind pe Medea)
Dumneata!

Medea
(aruncându-se spre el)
Orfeu, Orfeu.
(se oprește)
Taci? Răspunde-mi însă-odată... Este-n viață soțul meu?

Orfeu
Dar ascultă...

Medea
Nu; nimica

Orfeu
Vream...

Medea
Răspunde: Mai trăiește?
Zi o vorbă, numai una: Este-n viață?

Orfeu
El, firește.

Medea
(cu explozie de bucurie)
Ce? Trăiește zici?

Creoza
Dar cine?

Medea
A, veniți copii mei
El trăiește și...

Creoza
El? - Cine? Vreau să știu și eu...

Orfeu
O! zei.
Îndurați-vă din ceruri.

Medea
El, eroul meu, al vostru,
Căci îl știu tot de-o dată și apărătorul nostru
Cât ș-a Greciei onoare , strălucitu-nvingător
Din Colcos...

Creoza
(cu un strigăt teribil)
Nenorocire

Medea
Soțul meu.

Creoza
E-nvingător

Medea
Ce-aud oare?

Creoza
Va se zică ești teribila Medee.

Medea
A! Pricep acuma totul: tu ai fost acea femeie
Pregătirile de nuntă pentru tine sunt, și el
Pentru tine, pentru tine, mă-nșela ca un mișel
Tremură.

Creoza
(cu energie și demnitate)
Destul; de față cât voi fi aci urmează
Să-l respecți.

Medea
Eu?

Creoza
Mă iubește de-l urăști și te trădează,

Medea
Și-l iubești?

Creoza
Nu mai departe de cât mâine, soarta mea
Cu a lui va fi unită.

Medea
Mâine , Mâine. Vom vedea.