Fragmentul Todorescu

Transliterație

[I]

La Esaias prorocul tutorora au scris lasat ke domnului va odihni cari mor en credinta lui.

Cu sine-i va radica sus careu iel adevereadze, cum morți[i] sei ei va envia si sus en cer ei va duce.

Aceasti au face se-l fericem, binele lui se nu-l uitem, ce mai tare se-l laudem cine astepte sculatura.

Aceastoi lase en odihna, tremete se vi[e]dze si lase acolo viselind, cum se aibe tot binele.

Credzuți[i] miei entrați luntro, portile va encunați, puținelu encideci, se nu entre mania me.

Ce numai en vreme scurta, en clipitul okiloru, pana-m va trece menia-mi.

Ke mania lu domnezeu tota tarime pureze kend pre omeni despre pamant, pogori-va giudecata.

Cu care aleniș[ii] sei pierde-va strâmbetate, ce va ține oameni[i] sei, ca s-au en iel usbaitu.

Mai mult pamentu sengele nu-i va scunde trupul lui, ce domnezeu viața lui redica-va pre vecie.

Mare-i noua vesielie kendu ne vom engrupare ke iare vom fi entr-una, cu domnezeu vom lacui.

Cest frate-ne ce-u muritu, amu-i fetul lui domnezeu, ce plangem kend casia lui, iest en pereția domnului.

Lucrul nostru-i de castiga, lucru lui de veselie, se rugem pre miloste lui, fie cu noi sventa troița.

De-ne noua duhul sventu, dupa morte-ne en pereția-as, se pute vede fața lui, panae en vecia veacului.

[II]

Ome, pomeneste-te despre cea morte trista, pomeneste-te despre ceasul mortei tale. Pomenest-te om crestinu, ke vei acumusu muri.

Omu se schimbe ca si flore campului, demineata en floreste iara sara ia saca. Pomeneste-te om christinu ca vei acumusu muri.

Despuiat ai venit den trupulu mani-ta, den pament ieșt, iare en pament acmusu te vei schinba. Pomeneste-te, om

Nime aceia nu sti iunde-i va sti se moara, nice ceasul, nice timpul, nime nu poate sti. Pom.

Ense va preveghiați cum au Christus noaua dzis, ca noi nu stim se demineata au seara va veni. Pomeneste-te.

Christus ieste viața, elu-i si sculatura, cine asteapte den credenta iel nu se va rusina. Pome.

Despre aceste, ome, zeu ca te pomenetste, așteapte vesel pre morte ta fiul lui domnezeu. Pomeneste, om creștinu, ca acmusu muri.

[III]

Toți criștin[ii] ascultați si bine en vațați, cari adezutorul den domnul nu asteptati. Nu-i fara domnezeu izpava si adgiutor.

Vore ce orașu sau oameni den casa domnului nu-i va pasi, crede ke vor peri. Nu-i fara.

De siere va fi sculatul de noapte, voe ce en domnezeu tare nu credeti. Nu-i fara.

Așa se va templa tuturora voue en munca si en grija pane ce mancați. Nu-i fara.

Pre lesne de domnezeu de tot acelora cari lui usbaiesc si lui e se roge. Nu-i fara.

Cumu-s sagețile en mane de puternic, așa-s credzuți[i] tari en domnezeu. Nu-i fara.

Fericatu-i sufletul antarit cu credența, ke tot alensiugul lesni-l va en vinge. Nu-i far.

Scriase svent David en carte Soltarului, o suta doauadzec[i] șase de cantece: nu-i fara domnazeu izpava si adgiutor.

[IV]

Pleaca-ti domnezeu urechile tale pre rugaciume crestinilor tei, ia-le la tine rugaciune loru, slugilor tale.

Den naltul cerului calte pre noi, doamne, cuventelor tale de-le luminare si departeadze dentr-inima nostra ratacitura.

Den meserere ta iarta-ne pecatele, dezleage pre noi den greselel grele, miluieste-ne si tocmeste supt feriture-ti.

Ke fare tine pacura-ni locul si fara tine ne vom pagubi, ruge fi[i] cu noi, cu[m] noi se ne purtem en paratie-ti.

Tu, Iesus Christus, lumina dereapte, viata nostre, veselie mare, cine den morte cu sengele sventu noi descomparasi.

Dentr-inima rugem dragoste ta, entr-inimile nostre credinta dereapta, en mareste en noi a fratilor nostri dragoste svente.

A duhului sventu de-ne darurile, pre uluita de-ne hraboria, peliței nostre tu ia greșalele cu cuvente svente.

Dracul hitleanul departeadza-l de noi, a cui putere toata ai zdrobitu, den naltul cerului fie lenge noi adgiutorul teu.

Fericaciune fie tatalui de veacu, fericaciune fie tie, fiului lui, ce duhul svent iata en paratesc pene en vecie.

[V]

Cui voia a ispasi, viata sa se o enbune, credința sventa se o envețe si poamele-i se le arate.

Fara douae va peri cine viata nu-si imbuna si credinta nu va tine, se poamele-i va arata.

En bunatul vietiei, svente cuvente se auscultem si pre iele se le ținem en tr-inimi-ne se ramane.

Cine en vața pre credința si pre cea buna nedejde si pre pace sufletului, bucurie en domnezeu.

Usbaimu-ntr-un domnezeu, carile el credem en trei obraze: tatel, fiul si duhul svent, sventa troița deplina.

Tatel, domnul zeu, noi credem ce-i noua roditoru si-nce en toate adgiutoru, meserernicu grijitor.

Iesus Christus ispazitor si de paguba slobozitor si meserernicu feritor, la tatel sventu graitor.

Duhul sventu-i en vețator, pre izpava en dereptator, triștilor veselitor, en suflete hraboritor.

Cui a voia a ispazi, așa știe despre domnul: el en uneciune este, tre en obraze se-l cestimu.

Credința face pre noi frumosi, se placemu lu domnezeu si en sufletele se avem pace si en pereția cerului.

Ceasta credința en cine ieste pre pecate nu purcede, pre tot binele nevoieste, lucruri svente iel lucreadze.

Carii ramanu en pacate, de duhul svent iei se rup, fara doua iei pieru, ke slujescu dracului.

Tot omul en viața sa ramanie en credința bona, en dragoste cea frațeasca, cum se placa lu domnezeu.

Cui fie cinste mare, fericat pene-n vecie, de la iel nouaua pace puna si meserere tatelui svent.

[VI]

Dojenește pre noi David cel sventu proroc carte Soltarului en acesta chipu:

Fericați domn domnezeu voi oameni pegani, fericați pre iel toți, oameni si semențe.

Ke pre noi se adevereadze meserere lui si ramane en veciae dereptatea lui.

Dereptui-i si vernicu domnul domnezeu en cuvente-si, ielu-i statut ce-au iel fagaduit.

Derept ense noi uzbaim en domnul nostru ke nu vom peri se vom crede meserere lui.

Entrece-va tot lucrulu meserere lui, toate pacatele va entrece bogatate lui.

De aicea vom en țelege iartaciune lui, derept Iesus catre noi cea mare dragoste.

Ke ne-au en har slobozitu den darulu seu si ne alesese feți[i] sei pren miloste sa.

Si ne pre noi slobozi den cel reu mare, den tunerec pre pagani rugator de idoli.

Radica sus cuventul svent veselitorul, derept Christus iel strigare noauae iartaciune.

Cum cine va crede en Christus cu dereptate, el va ave viațare cea nesversita.

Avem noi slobozie den pecate de moarte, derept Iesus iartaciune den pagubitura.

Alem, fericen[d] pre domnezeu cu bucurie, se-l ennalțem veselindu den credința sventa.

Alduit fi[i], tate doamne, dulce roditor, en derepteaza viața-ne, doamne milostivnic.

Fericadze-te, Iesus Christus, meșterul nostru, tatel sventu enpaca-se, dulce scumparator.

O, duhul svent, fericase-te entr-unaciune, veselește, hraborește sufletele noastre.

[VII]

Ia de pre noi, tu doamne, mania ta si cele grele pedepsea tale, nu grabi pre noi tu se ne noi giudeci pren gresala nostra.

Se vei fi platnic dupe vina nostre, nu va ramane nime en nainte ta, nu va suferi nece ceaste lume pedepsitura ta.

Ke ce, doamne, noi ca neste viermi, asa ne tare pedepseș[ti] en [lu]me, kend noi cum tu vedzi semte ca o umbra si prah de pre pament.

Spurcatu m-am en vina parintilor, en alean este trupul sufletului, derept aceaea en nevoia noastra cauta de sus, doamne.

Tote pedapsa tremete tu pre noi si grozavia morției nostre, numai tu tinde cu mila cetre noi svente mana ta.

Cum sa nu piara tocmala lu Christus si chinul lui noe se felosasce si se ne spele pecatele nostre cu svent sengele lui.

Ceasta fe tatel, fiul si duhul svent, domnezeu, derept ce, trei en obrazde, tu ieșt voditor lumiei a tote, pene-n vecie.

[VIII]

Ni se pomenim noi toți creștini[i] despre binele lu mare domnezeu, ke numai ensus iel bine face, en cer, pre pament iel en dereptator.

Ieu ochi[i] miei sus i redica pre cei munți mari si pre cele vei mar[i], cum adgiutorul de unde se aștept, ce ieu n-am aflat alt fere domnezeu.

Ke numai ensuș iel, noe adgiutor si slobozitor den pecat, den morte, mantui-ne-va den pagubitura, ke el au rodit cerul si pamentul.

Nu te va lasa en reispite si picioarile pre reu se te duce, ke porte grije domnul pre tine, ke ai cunoscut numele lui cel svent.

Iace, creștine, ke mare avem veselie noi entru domnezeu, ke el [nu] dormi, ke ne preveghie si ensuș va iel pre noi se padzeasce.

Domn Iesus Christus padzi-va tine si cu mana sa ogorni-va tine si tot tarul teu de reu ielu-l va purta si va coperi pecatele tale.

En aceie dzi sorele tine si nece luna nu te va dosedi, ke te pedzeste domnezeul teu si sufletul teu de reu slobozeste.

En tot lucrul teu pedzeasce tine cel mare domnul si te alduiasce unde vei aembla en numele lui si te ferasce acmu si-n vecie.

Svent David scria en joltaru lui, en nevoia lui cunoscand pre domnul si aișa dede mar[e] har domnului en vețend pre noi se dem har domnnului.

[IX]

Acmu domnezeu catra tine strigam en amarul nostru: asculta pre noi, milcuindu-ne en niștota nostra.

Tu ieșt domnezeu, pre tine cinstim ka cel tate dulce, domnul cerului si a pamentului, craiul omenilor.

En sventa mana ta toata tarime si putere este, nime nu va sta ție de allan, cum ieste deschizu.

Tu ne poranciș noua, domnezeu, se mergem la tine, en niștota-ne tine se cerem ție se ne milcuim.

Sau de arme, sau de foamete, sau de morte grabita ne vom calca, fagaduit-ai noue ke ne vei slobodzi.

Derept acea, domnezeu, acmu pre noi mulți s-au redicat, prade, pustinesc, omor si ne prind, cu totu n[e] rasipesc.

Nu ieste en noi atare tarime, cum se le stem de alean aceastei mulții ke s-au redicat en aleanul nostru.

Cie dace no avem nice un sfatu pre ceasta mulție, numai pre tine aruncam ochii, milostivnic domnezeu.

Așa se milcui Iosaphat crai pre alensigul seu, kend ielu iare en amar mare en Ierusalem.

Fericaciune ție, tatel domnezeu, cu fiul teu cel svent, lu Christus Iesus si duhului svent, unui domnezeu derept.

[X]

Ni, se laudați pre domnul tote nemzeturile, vestiți pre iel tot fel de oameni, ke s-am entarit cetre noi meserere sa mare, Domnului dereptate remane-va en veac.

Fericaciune purere, cinste si tarie, lauda-ți fie tatelui domnezeu si fiului alduit, domnului Iesus Christus, Duhului svent domnezeu pene-n vecie. Amen.