Fratelui

Fratelui de Matilda Cugler-Poni

Demnult, demult tu nu mi-ai scris;
Măcar nici n-ai gândit
Să mai întrebi dacă trăiesc,
Sau dacă am murit...

O, frate! — anii care trec...
Nu știi că-n drumul lor
Iau ce-i mai dulce pe pamânt :
Juneță și amor;

Dar neclintite lasă-n loc
Iubirile curate,
Iubirea dulce de părinți
Și dragostea de frate?...

Părinții noștri hodinesc
Demult sub piatra rece,
Și lacrimile noastre curg
Zadarnic... Timpul trece!

Când mi-a veni și rândul meu,
De-i plânge după mine, —
Că nu mai sufăr, să gândești,
Că dorm, și că mi-i bine...