Freamătul zăvoiului

 

Frunzulică foi de fag,
Mândro, ți-am cântat cu drag
Toată vara prin zăvoi,
Doar om da ochi amândoi.
Vara însă a trecut:
Eu nu mi te-am mai văzut!
Berze vin, berze se duc:
Eu de tine mă usuc.
Nu știu: eu sunt vinovat,
Ori ești tu, de ne-am uitat?
Nu știu: pe-altu-ai îndrăgit
Ori ard eu în foc cumplit?
Doamne! treci vremea curând,
Și-mplinește al meu gând:
Face-m-aș zăvoi făcut,
Să-i fur numai un sărut;
Face-m-aș o frunză-n vânt,
Pân-la ea s-ajung, să-i cânt
Doina mea, doină de dor
Și-n brațele-i să mor.
Și să mă-ngroape-n zăvoi
Sub velința cea de foi,
Nimeni a nu mă jeli
Decât apele din Jii.