Frumoasă dimineață

 

Frumoasă dimineață,
Luminĭ nenumărate,
‘N a primăveriĭ viață,
Mă uĭt și le văz toate.
Ah adoară, le iubește !
Dar, vaĭ ! inima mea,
Pornită spre iubire,
D’a lumeĭ fericire,
Cutează a‘ntreba.

Dorita primăvară
Cîmpiea însmăltează
Și soarele de vară
Simțirea înviază;
Surîsŭ orĭ câriĭ floare
Prea dulce parfumŭ are !
Dar vaĭ ! inima mea,
Cînd ochiul meŭ privește
Și’n susŭ josŭ rătăcește,
Se’ntrab’oarĭ este ea ?..

Spectacolŭ de mărire,
Frumoasă dimineață,
C’o rumenă privire
În orizontŭ se‘nalță
A zileĭ dulce soră,
Mîndra jun’auroră !
Dar, vaĭ ! inima mea,
Cît ochiul se încîntă
De frumusețe multă
Întreab’ oari este ea ?

Munțiĭ se vădu departe,
Acoperitĭ sub ceață,
Domnește de o parte
Dumbrave și verdeață
Țărmĭ uneĭ ape, malurĭ,
Reflete rîpe‘n valurĭ
Însă inima mea,
Cînd ochi-mĭ, astea toate,
Le vede, de și bate,
Se’ntreabarĭ este ea ?

Cînd ape mișcătoare,
Undele-ĭ liniștite,
La aureĭ suflare,
Cercuie, curgŭ încrețite
Cŭ al trestiĭ ușorŭ fremătŭ
Sub maluri lăsîndŭ gemătŭ,
Ș’atunci inima mea,
D’atîta astasŭ mută,
Unŭ eco ce ascultă,
Întreab’oarĭ este ea ?

Cînd cerul e cu stele,
Luminĭ foarte iubite,
Luna merge‘ntre ele,
Cosițele-ĭ pălite,
Simțirĭ misterioase
Protegĕ a le eĭ raze !
Ș’atuncĭ inima mea,
Gîndirea‘ntunecată,
În care-ĭ cufundată,
Întreab’ oarĭ este ea ?


Frumoasă dimineață !
Soarele cu mărire,
Cerul, lumina, viață,
Amorŭ ș’orĭ ce simțire,
Florile variate !
Admiră ochi-mĭ toate !
Însă inima mea,
Fie ’n ce cugetare,
Viața prețŭ daca are,
Întreab’ oarĭ este ea ?

Privițĭ pe‘navuțitul,
Cu lucsŭ cu pompă mare,
Săracul ș’ umilitul
Ce pîĭne la pruncĭ n’are;
Pe unul și pe altul,
Coliba și palatul !..
Vedețĭ daca‘ĭ așa !
Vre unul mulțumire
Saŭ are fericire ?
Se‘ntreabă’ inima mea.

Frumoasă dimineață,
Luminĭ nenumărate,
‘N a primăveriĭ viață,
Mă uit, le admir toate !
Ah ! ochi-mĭ le privește,
Lĕ admiră, le iubește.
Dar, vaĭ ! inima mea,
Cunoaște că nu ĕ ea !...