Frunza (Alexandru Macedonski)

 

(După Arnould)

— Din al tău arbor de vânt răpită,
Sărmană frunză îngălbenită,
De ce, și unde, te duct mereu?
— Eu merg, dar unde, nu știu nici eu!
Zdrobind furtuna ramura-naltă
Ce era-n lume reazemul meu,
De-atuncea vântul ce mă tot saltă
Aci m-azvârle în praf pe căi,
Aci mă zboară prin munți și văi!
Caut odihna, dar nu se poate
Să aibi odihnă pe-acest pământ!...
Eu merg spre locul unde merg toate
Bătute veșnic de-același vânt!
Însă de-o soartă ce-nfiorează
Poartă-mă crivăț sau lin zefir,
Nici nu mă tulbur, nici nu mă mir,
Căci mă precede sau mă urmează
Foaia de laur și trandafir!

1876, Iulie, Bolgrad.