Frunza (Traian Demetrescu)

 

Răpită, fără veste, de-o rece vijelie,
O frunza, încă verde, prin aer rătăcea;
Bătută ’ncoa și ’ncolo de-a vântului urgie
Sărmana...... vestejită în pulbere cădea!

Privind-o, de o dată o lacrimă fierbinte
Simți cu întristare picând din orbii mei:
Durerea mă cuprinse și-mi adusei aminte,
Că soarta mea în lume, era tot soarta ei!