Funcționarii comerciali

 

Camera a dat săptămîna trecută un vot care zugrăvește perfect ideile burghezimii. Ea a respins proiectul de lege asupra repausului de duminică.

Încă înainte de a se pune în discuție acest proiect, noi ne-am arătat neîncrederea că el va fi admis: cînd îți cunoști Parlamentul, poți să știi, prin anticipație, ce va face el. De aceea, nu scriem rîndurile acestea ca să ne exprimăm mirarea, ci numai ca isă punem încă o dată în vedere celor nedomiriți încă chipul de a judeca și de a se purta al acestor mameluci transformați în judecători.

Două sînt argumentele principale pe temeiul cărora proiectul a fost respins și – cu rizicul de a da o întindere prea mare acestui articol – ne vom încerca să le discutăm.

D. Nicu Filipescu a arătat că conservatoru nu pot vota, pentru căci și-ar călca în picioare doctrina lor neintervenționistă, adoptând un proiect socialist; d. P. P. Carp s-a declarat protivnic… pentru că băieții de prăvălie sînt niște leneși și niște bețivi… Avem, deci, de o parte un punct de doctrină, de alta o grosolană injurie, un ciocoism îngîmfat și obraznic. Vom discuta cu fiecare așa cum se cuvine.

D. N. Filipescu a vorbit ca am mic Spencer. D-sa a confundat insă teoriile liberalismului clasic, reprezentantul neintervenționismului, cu doctrina conservatoare, foarte intervenționistă… în felul ei.

Dar nu asta ne interesează pe noi. Oratorul conservator a declarat că repausul de duminică e un punct socialist. Iată unde-i greșeala.

În adevăr, chestiunea asta poate fi susținută de socialiști, dar în același timp o susțin clericalii și… unii negustori chiar. Repausul de duminica nu-i numai o cerință economică, precum ar fi scurtarea zilei de muncă, mărirea salariului etc. E vorba aci de o părere pe care o poate sprijini orice medic, orice preot și orice om doritor de cultură, căci, din toate aceste puncte de vedere, o zi de odihnă corporală și de instrucție morală și intelectuală pe săptămînă este mai mult decît trebuitoare. Dacă socialiștii susțin și ei repaosul de o zi din șapte, pricina e că ei socotesc că-i drept să nu se istovească puterile productive ale acestei clase de muncitori.

Nu-i vorba, prin urmare, de a întreba cine susține repausul duminical, ci dacă el e trebuitor sau nu.

Și aici d. Filipescu n-a adus nici un argument nou.

Este însă în discursul oratorului guvernamental o parte pe care o împărtășim și noi; aoeasta este partea în care d-sa a combătut pe d. Dumitrescu-Mirea, care a susținut repausul de o jumătate de zi. D. Filipescu a arătat că acolo unde s-a reglementat repausul de o jumătate de zi acum se lucrează această jumătate de zi chiar și în atelierele unde mai înainte nu se lucra de loc.

Asta-i perfect adevărat, dar nu dovedește altceva decît că d. Mirea habar n-are de ce susține, măcar că are onoarea de a fi – prin fraudă, nu-a vorbă – președinte al societății funcționarilor comerciali din București.

Dar în genere discursul d-lui Filipescu ne-a făcut impresia unei cuvîntări alăturea cu drumul. D-sa a studiat legislația tuturor țărilor, fără să se ocupe de soarta funcționarilor comerciali de la noi, care e mizerabilă, precum vom arăta mai la vale.

Dar dacă cu d. Filipescu se poate discuta, apoi cu d. Carp nu-ți rămîne decît să iei, ca Luther, călimarul cu cerneală și să-l arunci în capul satanei conservatoare.

Toată vremea secul reprezentant al fanfaronadei ciocoiești n-a făcut decît să înjure clasa funcționarilor comerciali. I-a făcut leneși, bețivi, trîndavi care măsoară stamba cu cotul, uitînd că ei sînt un factor important în comerț. În comerțul cu care burtă-verzimea se laudă atîta.

Dar să fie măcar adevărat că funcționarii comerciali nu muncesc din greu? Dacă excludem categoria contabililor – care și aceea se abrutizează într-o muncă penibilă – apoi vedem că funcționarul comercial face în toată puterea cuvîntului o salahorie umilitoare și covârșitoare.

Văzut-ai, domnule Carp, băieți tineri înhămați la căruțe ca animalele, ziua-n amiaza mare? Aceia sînt trîntoii care cer o zi pentru beție “

Specie de ciocoi afumat, văzut-ai niște odăi-beciuri. În fundul unor maghernițe murdare, neaerisite, fără lumină și fără foc? Acolo dorm, cîte cinci într-o chilie, trîndavii de funcționari comerciali!

Știi tu, vecinic.repauzatule – odihnească-ți-se prostia ‘ – că sînt oameni care n-au decît o zi slobodă la Paști și una la Crăciun, care muncesc de la 5 de dimineață și pînă la l0—11 din noapte? Sînt trîntorii, sînt funcționarii comerciali!

Auzit-ai de oameni tocmiți cu anul pentru o leafă pe care tu o dai lunar vizitiului î Acei oameni sînt bătuți, sfînt umiliți pentru fiecare greșeală; acei oameni sînt funcționarii comerciali care trîndăvesc o viață întreagă.

Dar ce poți discuta cu o chintesență de impertinență? Ce poți discuta cu o ființă a cărei tigvă e așa de înfumurata, că dacă și-ar băga piciorul în cap l-ar scoate șuncă?

Discuția de principii, discuția senină nu-și mai are locul aci. Cînd cineva îți respinge din capul locului un proiect de lege pentru motivul că clasa care-l cere e o clasă de leneși și de bețivi, acel cineva, fie el chiar șeful junimiștilor, a pierdut dreptul de a fi ascultat, comentat și combătut pe calea principiilor. Să faci discuții științifice cu nebunii căptușiți cu nerușinare?

Dacă funcționarii comerciali ar fi mai energici, ei ar trebui să ceară direct socoteală furiosului grandoman, care se socotește tot pe vremile fericite ale robiei!

Lăsînd însă pe nebun în apele lui pînă la ziua legării nebunilor oficiali, noi ne adresăm funcționarilor comerciali:

ați văzut că sistemul de a aștepta scăparea de la mila celor mari a dat roade proaste;

ați văzut că ei vă tratează ca pe o clasă conruptă și păcătoșită;

ați văzut că burtă-verzimea ciocoiască nu vrea nici să audă de nevoile voastre.

Ce veți face dar?

Strîngeți-vă rîndurile dacă nu voiți să vi se strîngă gîtul! Faceți asociații puternice, goniți dintre voi elementele care v-au purtat cu făgăduieli și v-au amăgit cu trecerea lor pe la.puternicii societății burgheze.

Intrați în partidul muncitorilor. În armata proletară, singura care are aceleași nevoi și aceleași aspirații ca voi. începeți o agitație însemnată. În care veți avea sprijinul social-democrației, și faceți ca să dobîndiți prin energie aceea ce prin rugăminte nu ați putut căpăta.

Emanciparea claselor dezmoștenite numai de către dezmoșteniți se poate face. Lăsați tînguirile pe Ia scările celor puternici și veniți în rîndurile celor ce sufăr ca voi, și ca voi se luptă; veniți la noi!