Furtuna (Alexandru Macedonski)

 

O noapte-ntunecoasă
Pe ceruri se-ntindea
Și marea furioasă
De maluri se zdrobea
Corabia gemea!

Veneția în zare
Cu-ncetul dispărea...
A mării șuierare
Din ce în ce creștea...
Furtuna începea!

Din ce în ce pământul
În umbră se ștergea...
Prin funii urlă vântul
Și-n față mă lovea...
Întregu-adânc, gemea!

Iar unda zgomotoasă
Adesea mă stropea,
Și marea furioasă
Corabia izbea
Și fundul ei, — troznea!

Neapoli, 1872.