Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii

 

O-ntîlnești mereu, ai crede-o trasă-n mii de exemplare.
Pururea împresurată de priviri cuceritoare —
Sedentari ce bat din pinteni, ghiuji ce fac pe ticăloșii —
Ea pășește, zîmbitoare,
Arborîndu-și pretutindeni "semnele-i particulare":
Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii.

La o parte ! trece zîna veseliei zgomotoase.
În tăcuta noapte-a morții ea e rîsul și lumina...
Plîngă de durerea țării cîrtitorii și fricoșii,
Peste rănile-i deschise, radioasă trece zîna,
Ca un steag de biruință pe un cîmp albit de oase...
Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii.

Legănîndu-se din șolduri, trece zveltă, zîmbitoare.
Tu-ți plîngi neamul pus pe cruce, la răspînte de pieire,
Plîng de-nvăluirea țării, în mormîntul lor, strămoșii.
Ea, cu farmece-n privire,
Grațiile și le plimbă, în costum de vînătoare:
Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii.