Geniul răului

 

Proteu ascuns și nestatornic, dar lacom d-a-nghiți întruna,
Țin toată lumea-ngenuncheată sub gestul meu poruncitor,
Doar pentru mine unii luptă, și alții-nving, și alții mor,
Și nici nu știu că pentru mine muncesc cu toții, -ntodeauna.

Când vrunul mi se-mpotrivește și luptă-n zbuciumul pieirii...
Eu îl zdrobesc. Să fie rege sau om ce iese din popor,
E robul meu, ursit să piară, și-n clipele când îl dobor,
Iau forma sacră-a datoriei, a banului sau a iubirii!

În firea lui ce se revoltă, strecor al patimii venin,
Căci ținta mea este măcelul și dușmăniile ce vin
Să schimbe legea d-armonie și-n iad pământul să-l transforme.

Și când din gloata unei lupte se-nalță vaiete, ușor,
Eu re-mbrăcându-mă în haina primordialei mele forme,
În aerul acrit de sânge mă schimb în corb croncănitor...