Ghețarul de la nord

 

Amurg

Cutezător se-nalță
Ghețarul pân la cer,
Râzându-și de când lumea
De crivăț și de ger...

Spre frații lui de-alături
Triumfător privește
Și haina cea de ghiață
Pe umeri îi sclipește.

Iar soarele în lavă,
Curgând pe vârfu-i nins,
Îl schimbă, înroșindu-l
Într-un crater nestins.

Noapte

Târziu, în pacea nopții
Năvalnice izvoare,
Cu spumă-amesticate,
S-azvârl tânguitoare...

Din vreme-n vreme codrii
Înăbușit vuiesc,
Și negrele furtune
În urlet se târesc...

În depărtări ghețarul,
În lumea nopții pare,
În zori de ziuă vecinic
Ce luminează-n zare.