Glasurile vieței

Glasurile vieței de Ovid Densusianu

Glasuri de aramă
Printre codri-adânci,
Glasuri ce ne cheamă
Dincolo de stânci;

Glasuri peste valuri
De cântări de-argint,
Glasuri de Sirene
Ce mereu ne mint;

Glasuri de morminte
Ce ne-opresc în drum
Și ne fac să plângem
Între „ieri” și-„acum”,

Pentru ce mai tare
Răsunați voi azi? -
Parcă-aleargă vântul
Peste munți de brazi.

...Suflete, deschide
Temnița-nghețată
Solilor vieței
Ce la poarta neagră –
Poarta sihăstriei –
Vin acum să bată.