Grădinele amăgirii
Grădinile amăgirii te-așteaptă-acolo unde
Apusa tinerețe s-a ofilit de dor,
Și apa ce-ațipește, în luciu-i rânjitor,
Visările-ți oglindă și-ncheagă-ale ei unde.
Și când ursuză luna în tulburi nori s-ascunde
Și mut, văzduhul veșted tresaltă-n lung fior,
Va răsări iar umbra cu chip înșelător
Cu ochi a căror taină tu n-ai știut pătrunde.
Dar, în zadar vei cere viclenei năluciri
Să-ți mai învie-o clipă a stinsei fericiri,
Că va pieri, zâmbindu-ți, cu degetul la gură,
Și singur iar vei plânge în searbedele zori,
Amara soartă care te-a prigonit cu ură,
Încununându-ți fruntea cu mohorâte flori.
Clio - Lauda cuceritorului - Prohodul războinicului - Noapte roșie - Călugărița - Boierul - Aspra - Înțeleptul - Cronicarul - Domnița - La Argeș - Trântorul - Curțile vechi - Grădinele amăgirii - Întoarcerea învinsului - Mărturisire - Dregătorul - Sihastrul și umbra - Singurătatea - Dormi...