Greierul și furnica (Pavelescu)

 

Greierul cântând mereu,
Vara bine, toamna greu,
Crivățu-l găsi calic
Și-n hambare cu nimic.
Nici măcar o frimitură
De viermuși să bage-n gură
Atunci pleacă, plin de frică,
La vecina lui furnică,
Și se roagă, pânla vară
Ca de foame să nu moară
În hatâru-i să renunțe
La vreo câteva grăunțe.
Și făcându-și vocea blândă:
 Jur pe cinstea mea de greier!
Ți le-ntorc cam după treier!
Și-ți plătesc chiar o dobândă!
Dar furnica, îndrăcită
La-mprumut și cam zgârcită
(Ăsta-i singuru-i cusur)
Întrebă pe trubadur:
 Vara ce-ai făcut, vecine?
 Zi și noapte stam la drum
Și cântam pentru oricine...
 Ai cântat? Îmi pare bine!
N-ai decât să joci acum!