Deschide meniul principal

Wikisource β

Gustul morții

Gustul morții
de Emanoil Bucuța
din antologia „O mie și una de poezii românești”


Cum ai venit nu știu, nu știu de unde,
Ci deodată umpli raza minții.
S-apleacă ochiul tău și mă pătrunde,
Sclipesc, abia zăriți prin buze, dinții.

Și făr' să simt a brațului căldură
Pe gât, sau brațul meu să te cuprindă,
Mi se coboară gura ta pe gură,
Înfiorată, mută, suferindă.

Atunci îmi cad zadarnicele pleoape
Și viața-mi stă atunci în loc, nu știu
Din soarberea aceasta să mai scape.

Târziu tresar, la scârțâitul porții,
Și, în deșertul nopții date ție,
Găsesc pe limbă gustul tare-al morții.