Hîrtia și frînghia

 

Un copil odată

Vorbind cu-al său tată,

Astfel i-a rostit:

„Tatăl meu iubit,

Găsii două lucruri: unul dă mereu

Un duh foarte greu ;

Iar altul miros”.

Al său tată astfel mi l-a deslușit:

„În acea hîrtie, ce-ai găsit pe jos,

Mirodenii scumpe mult timp fură-nchise;

Iar d-acea frînghie, oarecind legat

Fu pește stricat”.

Apoi îi mai zise:

„La-nceput tot lucru făcut e cerește;

În urmă primește

Bunele sau rele d-orice se lipește.

Vrei să fii mintos?

Cu oameni înțelepți te-adună, vorbește;

Vrei iar ticălos,

De lume hulit?

Te încîrdoșează cu vreun smintit”.