Harpei

 

Când în lacrima durerii a mea inimă să-nneacă,
Și o sumbră cugetare când pe frunte mi s-apleacă,
Harpă tânără, vorbește-mi de visatul viitor
Și fă-mi aripi din speranțe spre-al ajunge dintru-n zbor!

Când în țara mea iubită va fi numai foc și sânge,
Când străinul, crud la suflet, vitejia i-o va-nfrânge,
Harpă tânără, ridică printru-n cântec bărbătesc,
Sufletul care slăbește dacă sorții nu-i zâmbesc!

Iar când lumea va-nțelege misiunea ta divină
Și vei fi cu fruntea veșnic înălțată în lumină,
Taci atunci, iubită Harpă, ca în urma ta, din nou,
Să-ți auzi în taina păcii vocea dulcelui ecou!