Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)

 

ACTUL I

TABLOUL I

(Teatrul reprezentă un peisaj muntos. În stânga, din fund, până pe planul întâi, stânci acoperite cu pădure, toate practicabile. În fund, la stânga, deasupra stâncei celei mai nalte, turnul unui castel cu poartă de fier și punte. De la poartă pornește o potecă peste punte; poteca șerpuiește pintre practicabile până în avant-scenă. Stâncile se lasă în jos, descrescând până în fața scenei. De la picioarele stâncilor, în mijlocul scenei, începe un parc cu poteci. Este timpul despre ziuă. Steaua dimineței licărește încă pe cer. La ridicarea perdelei s-aud cântând cocoși. Ciracii dorm cu cânii de vânat la picioarele stâncilor, cu armele așezate lângă dânșii; după introducerea orchestrei se lasă puntea castelului, poarta se deschide și apar Baltag și Stacan gătiți de vânătoare. Baltag suflă din corn. Se face ziuă.)

SCENA I

BALTAG, STACAN și CIRACII

Nr. 1

BALTAG

Sculați! Sculați!

Ciraci, vă deșteptați!

Colo, în zare, iată,

Lumina se arată,

Ne cheamă sus la munte,

în codru-ntunecos,

Mistrețul crunt și cerbul

și ursul fioros.

STACAN

Sculați! Sculați!

Ciraci, vă deșteptați!

Pe armăsari călare

’Aidem la vânătoare,

Cu sulița, cu arcul,

în codrul cel de fag

Sculați! vă cheamă cornul

hatmanului Baltag!

CIRACII

Sculați!

Sculați!

Cu toți vă deșteptați!

Pe armăsari călare,

’Aidem la vânătoare,

Cu sulița, cu arcul,

în codrul cel de fag

Sculați! ne cheamă cornul

hatmanului Baltag!

Ensemble

BALTAG — STACAN — CORUL

În munți la vânătoare,

Ce mândră desfătare!

Cu toți să-ncălecăm,

În codru să plecăm!

STACAN

(Recitativ)

Să plecăm în codru, da!

Dar trebui’ mai-nainte

După obiceiul vechi și cuminte

(arătând cătră public)

A ne recomenda.

BALTAG

Eu sunt hatmanul Baltag,

Din strămoși măreți mă trag

Reprerestrăbunul meu

Cu vestit baltagul său,

Sub Ciubăr-Vodă cel Mare

Zdrobea hordele tatare.

Pentru-a sale vitejii,

Domnu-i hărăzi moșii,

Așa mari, așa de-ntinse

Cât cu ochii le cuprinse

De pe vârful istui munte,

Și-l făcu boier de frunte

Asupra boierilor

Pentru vecii vecilor,

Dându-i numele „Baltag”.

— Din așa strămoș mă trag!

CORUL și STACAN

Și „Baltag” l-a poreclit:

Din așa viță-a ieșit!

BALTAG

Dându-i numele „Baltag”.

— Din așa strămoș mă trag!

STACAN

Eu sunt comisul Stacan,

Nici eu nu sunt bădăran

Reprerestrăbunul meu

Avea și el darul său

Sub Ciubăr-Vodă cel Mare

Golea vajnic la pahare.

Pentru-acest talent vestit,

Vodă comis l-a numit

Peste buți și poloboace

Cu vinațuri busuioace,

Roșii, albe, dulci ca mierea,

Dându-i toată privegherea

Asupra butoaielor

Pentru vecii vecilor,

Și „Stacan” l-a poreclit.

Din așa viță-am ieșit.

CORUL și BALTAG

Și „Stacan” l-a poreclit

Din așa viță-a ieșit!

STACAN

Și „Stacan” l-a poreclit

Din așa viță-am ieșit.

BALTAG

Așa, din vremi bătrâne,

trăiesc fără-ncetare

Baltagii și Stacanii

în chef și vânătoare.

STACAN

Cine-și petrece-n codri

viața lui cu drag?

BALTAG

Tot hatmanul Baltag!

CORUL

Tot hatmanul Baltag!

BALTAG

Și cine este-n pivniți

pe vinuri căpitan?

STACAN

Tot comisul Stacan!

CORUL

Tot comisul Stacan!

BALTAG

Dar și ciraci ca dânșii,

așa buni vânători,

(arată pe ciraci)

Au fost mai rareori!

CORUL

Au fost mai rareori!

STACAN

Dar, nici în vremea veche,

la chefuri n-au mai fost

Ciraci cu-atâta rost!

CORUL

Ciraci cu-atâta rost!

BALTAG

Aurora se ridică și cerul e senin!

STACAN

Noroc la vânătoare!

CORUL

Să meargă toate-n plin!

TOȚI

(repriză)

În munți la vânătoare,

Ce mândră desfătare!

Cu toți să-ncălecăm,

În codru să plecăm!

(Tablou: plecarea la vânătoare; procesie scurtă. Baltag și Stacan pornesc întâi, după dânșii ciracii, ducând cânii, toți suie pe deal pentru a dispărea în stânga. Baltag rămâne la urmă pe vârful unei stânci privind în zare spre dreapta, pe unde are să intre Zulnia. Stacan se întoarce și-l trage afară din scenă. Joc de scenă, în vreme ce orchestra urmează în surdină motivul corului.)

SCENA II

SOTIR, apoi CUCOANA ARGHIRIȚA

SOTIR

(apare în dreapta, misterios, pe mișcarea motivului corului)

Poșta rurală: serviciul zilnic... Scrisorile loco se ridică dimineața până-n ziuă. (merge la copac în dreapta, în fund, și ia dintre crengi o scrisoare.) „Prea grațioasei și nobilei domnișoare Zulnia, la castelul străbunilor săi, loco!” (o pune în brâu, de unde scoate o alta.) „Prea strălucitului hatman Baltag, la castelul său, loco.” (miroasă plicul.) Trandafir! (pune plicul în crengi.) Cine a născocit scrisul și scrisorile, desigur n-a putut fi un părinte de familie, ori și dacă a fost, l-a bucurat Dumnezeu numai de băieți. Una dintre primejdiile familiilor este abecedarul! Ce dar funest invenția scrisului, pentru familiile cu domnișoare! Dar destule reflecții filozofice pentru un factor poștal rural; să ne îndeplinim datoria... Poșta rurală, serviciul zilnic: Scrisorile loco se ridică dimineața până în ziuă. (Cucoana Arghirița intră repede prin stânga.) A! Cucoana Arghirița! M-a văzut.

ARGHIRIȚA

(merge la copac și ia scrisoarea pe care a pus-o Sotir)

De mult te pândeam, jupâne Sotirache. Te-am prins în sfârșit.

SOTIR

Zău, cuconiță...

ARGHIRIȚA

Taci! arată scrisoarea!...

SOTIR

Care?

ARGHIRIȚA

Pe cea cătră duduca Zulnia... Sotirache, nu umbla cu mofturi. Dă-mi-o numaidecât!

SOTIR

Dar jur că...

ARGHIRIȚA

Nici o vorbă... dă-o degrabă, îți știu eu, meștere Sotirache, meșteșugurile d-tale de mult.

SOTIR

Cred și eu, din tinerețe.

ARGHIRIȚA

Aud? dă-mi biletul. (Sotir încolțit dă scrisoarea din brâu, Arghirița citește.) „Prea grațioasei și nobilei d-rei Zulnia... loco... Prea grațioasă și nobilă cuconiță! Dacă inima d-tale ar fi așa de simțitoare, pe cât chipul și toată ființa îți sunt de fărmecătoare, un om care te adoră și ar cuteza să ți-o spună și să te întrebe, ar putea el să spere vreodată a fi fericit?” (returnela romanței, Zulnia cântă.)

SOTIR

St... Duduca... (ei s-ascund după copac.)

SCENA III

ZULNIA, ARGHIRIȚA, SOTIR

Nr. 2

ZULNIA

(Romanță)

I

Auroră mândră, ah! spune-mi mie

Dacă viteazul ce am zărit

Cunoaște dorul ce mă sfâșie,

Cunoaște oare cât m-a rănit?

De când pe dânsul eu l-am văzut,

Liniștea vieții, ah! am pierdut!

II

Îl văd oriunde, prin flori, prin stele,

Îl văd în cartea ce o deschid,

Îl văd în visul nopților mele

Când spre odihnă ochi-mi închid.

De când pe dânsul eu l-am văzut,

Liniștea vieții, ah! am pierdut!

III

Dacă Ursita încântătoare

Ar vrea vreodată să-l dobândesc,

O fericire alta mai mare

Nu pot pe lume să mai doresc.

Ah! lânga dânsul ar fi un trai

Mai bun, mai dulce decât în rai!

ARGHIRIȚA

(apărând)

Sărmănică, sărmănică!...

ZULNIA

Mătușica?

ARGHIRIȚA

N-am bucurie, te-am pierdut. Acum înțeleg eu fantasiile tale, cura d-tale cu apă neîncepută până-n ziuă.

SOTIR

(iese pe furiș în dreapta, aparte)

O scena intimă de familie, nu-i locul nostru aici. Întâia calitate a unui factor poștal rural este discreția serviciului zilnic: scrisorile loco se ridică dimineața până-n ziuă. (iese.)

ZULNIA

Ei da, mătușică. De vreme ce știi, de vreme ce nu-ți mai pot ascunde nimica, trebuie să-ți spun tot, să te fac să-nțelegi.

ARGHIRIȚA

Ce să-nțeleg! ce vrei să-nțeleg, decât că ești o copilă naivă, o neroadă, o nebună!

ZULNIA

Dacă sentimentul...

ARGHIRIȚA

Taci cu sentimentul. Parcă numai d-ta știi ce-i sentimentul, întreabă-mă pe mine, să-ți spun eu ce-i sentimentul. Nu înțelegi că ai a face cu un bărbat? Știi tu ce sunt bărbații?

ZULNIA

Mătușică...

ARGHIRIȚA

Să-ți spun eu ce sunt bărbații, să-ți spun eu ce-i sentimentul.

Nr. 3

CUCOANA ARGHIRIȚA

(Rondo)

Sentimentul, nepoțică,

Pentru noi e un păcat;

Te pândește la potică,

Ca un hoț, orice bărbat

Te ochește,

Te-amețește,

Te uimește,

Te vrăjește,

Până când deodată, haț!

Ți-a prins inimioara-n laț!

Îl iubești

Și te jertfești...

Însă... pace!

N-ai ce-i face

Bărbatul cel mai de soi

Încă e un marțafoi.

II

Nu m-ai crede când ți-aș spune

Că odată chiar și eu

Am avut visuri nebune

Pentr-un mândru paraleu.

Mă pândise,

M-amețise,

Mă uimise,

Mă vrăjise,

Până când deodată, haț!

Mi-a prins inimioara-n laț!

L-am iubit

Și m-am jertfit;

Însă... pace!

N-ai ce-i face

Bărbatul cel mai de soi

Încă e un marțafoi!

III

Așadar și prin urmare,

Sentimentu-i un păcat;

Fii în veci fără-ndurare

Chiar de-ți place vrun bărbat,

Învârtește-l,

Răsucește-l,

Amețește-l

Și vrăjește-l,

Până când deodată, haț!

Tu să-i prinzi inima-n laț!

Nu-l iubi,

Nu te jertfi,

Fiin’că pace!

N-ai ce-i face

Bărbatul cel mai de soi

încă e un marțafoi!

ZULNIA

Așa o fi fost cu paraleul d-tale, dar cu cavalerul meu nu-i tot așa!

ARGHIRIȚA

Ești o copilă fără minte; toți ca unul!

ZULNIA

El ca toți! Peste putință! Un erou!

ARGHIRIȚA

Ca și paraleul meu!

ZULNIA

Un mare vânător, un Nemrod[i] !

ARGHIRIȚA

Ca și paraleul meu, un nerod!

ZULNIA

Frumos!

ARGHIRIȚA

Ah!

ZULNIA

Mândru!

ARGHIRIȚA

Ah!

ZULNIA

Sentimental!

ARGHIRIȚA

Brutal, senzual, desigur un marțafoi!

ZULNIA

Delicat, duios!... O să mă iubeasca, o să-mi fie credincios, supus.

ARGHIRIȚA

Credincios, supus, niciodată nu spera!

ZULNIA

Sunt sigură...

ARGHIRIȚA

Ai să vezi!...

ZULNIA

Poate paraleul d-tale, dar el...

Nr. 4

(Dueto)

ARGHIRIȚA

Ia dă-mi pace, nu-mi mai spune! Toți ca unul, draga mea...

ZULNIA

Nu-i așa!(bis)

ARGHIRIȚA

Toate fetele-s nebune... Ai să te căiești amar!

ZULNIA

În zadar! (bis) Nu-i ca dânsul altu-n lume!

ARGHIRIȚA

Mofturi! glume!

ZULNIA

Mă iubește!

ARGHIRIȚA

Viclenie!

ZULNIA

Îl iubesc!

ARGHIRIȚA

E nebunie!

ARGHIRIȚA

(Arie)

Domnișoara pătimește

Pentr-un tânăr cavaler,

Îl admiră, îl iubește

Parc-ar fi căzut din cer!

Ha! ha! ha! ha! Va veni însă o vreme,

Nu te teme,

Când părerea-ți vei schimba,

Ha! ha! ha! ha!

ZULNIA

(Arie)

În zadar, orice vei zice!

Îl iubesc cu mare dor,

Sunt răpită, sunt ferice,

Sper un mândru viitor;

Da! da! da! da!

Va veni odată-o vreme,

Nu te teme,

Când părerea-ți vei schimba,

Da! da! da! da!

Ensemble

ZULNIA

În zadar orice vei zice!

Îl iubesc cu mare dor,

Sunt răpită, sunt ferice,

Sper un mândru viitor.

Da! da! da! da!

ARGHIRIȚA

Domnișoara pătimește

Pentr-un tânăr cavaler,

Îl admiră, îl iubește,

Parc-ar fi căzut din cer!

Ha! ha! ha! ha!

etc.

(Sfârșitul tabloului I)

TABLOUL II

(Scena reprezentă pivnița hatmanului Baltag: două bolți mari, una în planul întâi, alta în planul II. Fundalul și culisele arată rânduri superpuse de butii mari și mici, toate cu inscripții de vinuri și provenința vinurilor: Cotnar Busuioc, leat 5475[ii] ; Odobești alb, [leat] 5603; Uricani roș, leat 5246; Nicorești profir, leat 5325; Drăgășani cornița-ruginiu, leat 5482. Interiorul pivniței este luminat de un mare policandru spânzurat de arcul bolței din față, policandrul e făcut dintr-un mănunchi de coarne de cerb, pe muchiile buților stau înfipte sfeșnice tot de corn, de arcul bolței din față, stau aninate stemele familiilor Baltag și Stacan. Cea dintâi înfățișează un scut împărțit în patru cartiere, care poartă de-a curmezișul un baltag de argint și deasupra un coif cu vizieră și cu un păunaș mare resfirat, în cele trei culori românești. De mânerul baltagului atârnă o panglică cu deviza: „În noaptea timpurilor”. „Totdeauna-n luptă!” A doua stemă reprezentă un scut împărțit cu o diagonală în două jumătăți, una albă, alta roșie. Scutul poartă în mijloc un borcan și de-o parte și de alta, unul sus și altul jos, două pahare; de partea albă, un pahar roș, de partea roșie, un pahar alb, de toartele borcanului atârnă câte-o panglică cu deviza: „Totdeauna plin, totdeauna gol”. În mijlocul teatrului sub policandru o cadă rotundă, răsturnată cu fundul în sus și de jur împrejur mai multe balerce mici, asemenea. La ridicarea perdelei, slujitorii hatmanului gătesc de masă pe cadă, aprind făcliile și sfeșnicele care se lasă și se ridică cu un lanț pe scripăt și așază balercele de jur împrejurul căzei ca scaune. Intrarea în pivniță este în planul din urmă la stânga pe-o scară, prin deschizătura căreia bate lumina de afară.)

SCENA I

Nr. 5

COR DE SLUJITORI

Hai copii curând la treabă,

Cornul sună, ascultați!

Masa s-o gătim degrabă,

Vin flămânzi și însetați!

BUCĂTARUL

Când se-ntoarce de la munte

Vânătorul obosit

Are poftă de mâncare.

CHELARUL

Mai cu samă de chilit[iii] .

CORUL

Hai copii curând la treabă,

Cornul sună, ascultați!

Masa s-o gătim degrabă,

Vin flămânzi și însetați.

1 FECIOR

Sunt toate la locul lor?

2 FECIOR

Toate!

3 FECIOR

Mistrețul e fript?

BUCĂTARUL

Încă două învârtituri și-i gata. Iată azimile vin de la cuptor!

1 FECIOR

Halal să le fie. Dacă n-ar avea vânătorii feciori ca noi...

BUCĂTARUL

Și bucătar ca mine...

1 FECIOR

Nu știu zău, cum le-ar merge.

BUCĂTARUL

Să te întorci ostenit de la munte și să nu găsești o friptură bună de mistreț ș-o șuncă de urs, o ciosvârte de cerb pe varză, și ca să nu fugă de pe tavă, păzită de jur împrejur de 12 cocoși sălbateci...

CHELARUL

Toți cerbii și toți cocoșii tăi n-ar plăti mai mult decât o ciorbă de borș cu știr, dacă n-ar fi chelarul cu vinurile lui.

(Cornul sună.)

1 FECIOR

Ați auzit?

TOȚI

Cornul? Vin!

(Repriză Nr. 5. Slujitorii ies.)

SCENA II

BALTAG și STACAN

STACAN

(urmărind pe Baltag, care a intrat întâi cufundat în gânduri)

Să-și bată joc toți vulpoii nevârstnici de mine, să-mi dea cu tifla toți vătuii[iv] agiamii, dacă pricep eu ceva.

BALTAG

Ce vrei să pricepi?

STACAN

Vreau să pricep cum se poate rătăci omul într-o pădure pe care o cutreieră cruciș și curmeziș de mic copil, toată ziulica, unde cunoaște toate cărările, unde toți copacii îi sunt vechi prieteni.

BALTAG

De ce adică nu s-ar putea?

STACAN

Și fără asta, cum se poate pierde un vânător într-o pădure, când aude mereu cornul tovarășilor? De câte ori nu ți-am chiuit? De câte ori nu ți-am sunat? Pe unde nu te-am căutat?

BALTAG

Dar dacă m-aș fi rătăcit într-adins?

STACAN

Cum să te rătăcești într-adins?

BALTAG

Zic așa într-adins, ca să nu te mai miri de ce nu m-ai putut găsi.. (pauză.) Mai poftești să zici ceva!

STACAN

Cum nu?

BALTAG

Ce?

STACAN

Vreau să știu cum se poate un vânător, — și ce vânător! — să umble o zi de vară întreagă fără să ucidă măcar o vrabie?

BALTAG

N-am ucis, fiindcă n-am tras.

STACAN

Cum?

BALTAG

M-am rătăcit de voi, am umblat pe gânduri de colo până colo, până ce m-am pomenit la marginea pădurii, devale, de unde plecasem azi-dimineață și unde m-ați găsit culcat adineaori, când v-ați întors. Am șezut toată ziua trântit la umbră: auzeam goarna, auzeam cornul și chiotele, dar nu v-am dat răspuns, fiindcă nu voiam nici eu să vă stric petrecerea voastră, nici voi să mi-o stricați pe a mea... Eu petreceam destul de bine.

STACAN

Să mă sfâșie toți mistreții din lume, dacă pricep cât negru sub unghie!

BALTAG

Vrei numaidecât să pricepi?

STACAN

Numaidecât.

BALTAG

Ascultă, comise. Nu mai sunt ce m-ai știut pân-acuma. Nu-mi mai place nimica din câte îmi plăceau odinioară, sunt alt om... nu-mi mai plac petrecerile, mi-e silă de tot... de tot!

STACAN

Ei, dar ce-ți place?

BALTAG

(sentimental)

Îmi place să stau singur la umbră, lângă fântâna din vale, să mă gândesc... să mă gândesc... să mă gândesc...

STACAN

Să te gândești, să te gândești... la ce să te gândești?

BALTAG

La ce?

Nr. 6

(Arie)

Prin păduri la vânătoare

Să gonesc sălbatici fiare

Este în zadar.

Nu-i ca-n vremea cea trecută.

A mea liniște pierdută

N-o mai capăt iar.

Să ucid îmi este milă —

Un chip gingaș de copilă

Gândul mi-a vrăjit,

Vin’, ah! vino păsărică,

Vin’ în colibioara mică

Ce ți-am pregătit!

STACAN

Păsărică, colivioară?

BALTAG

Da!

STACAN

Stigleți?

BALTAG

Tu nu știi!

STACAN

Ce să știu, am înțeles; sti... gleți! Acu pricep eu pentru ce de câteva zile nu-ți mai sunt boii acasă... A! dar bine c-am aflat. Poate să mor și să nu-ți scot stigleții din cap!

BALTAG

Nu te-ncerca!

STACAN

Cum ai zis?

BALTAG

(rar)

Nici nu te-ncerca!

STACAN

Ai să vezi d-ta. Auzi, înamorat! auzi, sentimental! D-ta n-ai trecut pe unde am trecut eu, eu am trecut pe unde treci d-ta, eu am fost amorezat, stimabile domn, de-am umblat călare pe trestie trei nopți de-a rândul prin curte, fără să-mi pot găsi casa. Auzi, amorezat? Stigleți... mofturi. Un Baltag, floarea vânătorilor, aș! ar râde și cerbii!

BALTAG

Poate râde cui îi place.

Nr. 7

STACAN

Cuplete

I

Hatmane, vino-ți în fire,

Văd că rău te-ai încurcat

Cu suspinuri și simțire

De muieri ești fărmecat.

Ele-ți fac mii

De nebunii,

De jucării,

De boscării,

Cochetării

Și istorii,

Și de nu zici la vreme: stai!

Să știi că sigur de dracul dai.

Căci la urmă, în sfârșit,

Poezia cum se curmă?

Ajungi râsul mahalalei,

Ajungi Vlad îmbrobodit.

II

Nu m-ai crede când ți-aș spune

Că și eu în viața mea

Am avut visuri nebune

Pentru-o mândră turturea.

Îmi făcea mii

De nebunii,

De jucării,

De boscării,

Cochetării

Și istorii,

Până mi-am zis: Stacane, stai!

Dacă de dracul nu vrei să dai!

Căci la urmă, în sfârșit,

Poezia cum se curmă?

jungi râsul mahalalei,

Ajungi Vlad îmbrobodit.

BALTAG

Frumos cântec, dar nu se potrivește la toți...

STACAN

Ba la toți, și mai cu samă la cei ce cred ca tine... Ia ascultă, hatmane, suntem prietini vechi, cu una cu două, vezi d-ta că n-am să te las eu să te dai de mal, pentru păsărele!

BALTAG

O să-ți răcești gura degeaba!

STACAN

Am să te fac de râsul ciracilor.

(Returnelă, ciracii intră.)

SCENA III

BALTAG — STACAN — CORUL

Nr. 8

Ensemble

(intrare și scena)

Hai cu toți la masă mare,

Haidem să ne veselim,

Dup-atâta vânătoare

Să bem, să benchetuim!

STACAN

Stațil Stați! Stați!

Ciraci flămânzi și însetați!

Stați ș-ascultați

Minune,

Ceea ce vă voi spune.

CIRACII

Minune? Ce minune?

Ce zici?

STACAN

Din voinici

Când unul ar căpia

Și s-ar amoreza,

Și la urma urmelor

S-ar pleca muierilor,

N-ar fi în feliul său

Un mare nătărău?

CIRACII

Ba zău!

Un mare nătărău!

STACAN

Stați, dar stați

Ciraci flămânzi și însetați,

Ca s-ascultați

Cu groază

O veste caraghioază!

CIRACII

O veste caraghioază?

Ce spui!

STACAN

Dumnealui

Amicul nostru drag,

Hatmanul Baltag,

Floarea vânătorilor,

Floarea băutorilor,

Este, pe legea mea!

Amorezat lulea!

CORUL

Ha! ha!

Amorezat lulea!

BALTAG

Ce nebunie!

Și chiar așa să fie

Vouă ce vă pasă?

CORUL

Cum ce ne pasă!

STACAN

Ba prea ne pasă!

BALTAG

Lăsați-l!

Este iar o prostie

De-a lui... haidem la masă!

TOȚI

La masă! la masă! la masă!

(Repriză)

Hai cu toți la masă mare! etc.

( BALTAG, STACAN, CIRACII șed toți la masă pe poloboace, Hatmanul la dreapta, Stacan la stânga, toți râd și fac vuiet, afară de Baltag)

STACAN

(dispus)

Acuma cine știe un cântec frumos, să-l zică, cine știe o poveste bună s-o spuie, cine știe mofturi noi de prin călindare vechi să le scoată răpede la maidan, ca icrele proaspete... Haide Pleașcă, tu te cam pricepi.

PLEAȘCĂ

Am auzit că de câtăva vreme la bencheturi se poartă grozav...

DUȘCĂ

Șervete.

PLEAȘCĂ

Nu!... șervete nu se mai poartă...

BUDUȘCĂ

Dar ce?

PLEAȘCĂ

Calambururi, culmi și alte mici jocuri de salon, pe cât de amuzante, pe atât de instructive... Mă rog, dacă doriți ceva cam așa, eu, Dușcă și Budușcă, vă putem servi, — începe, Dușcă.

DUȘCĂ

Un moș al meu s-a însurat, cu o văduvă, dar ce femeie, ce casnică... îngrijea de casă, de bărbat, culmea îngrijirii. Închipuiți-vă, când pleca bărbatul de-acasă, când se întorcea, și chiar așa peste zi, îi ștergea...

PLEAȘCĂ

Ciobotele?

DUȘCĂ

Nul — îi ștergea... câte-o palmă! (râsete.)

STACAN

Bravo, Dușcă! Bun! Ce stai pe gânduri, hatmane?

BALTAG

Beți înainte voi și spuneți, ascult.

PLEAȘCĂ

Rândul tău, Budușcă!

BUDUȘCĂ

Mă rog, care dintre d-voastră a cunoscut pe Ghimiș Mangafa zaraful?

PLEAȘCĂ

Eu l-am cunoscut, delicată persoană.

BUDUȘCĂ

Delicată? dimpotrivă. Poate că tu ai cunoscut pe altul! Ghimiș avea daraveri multe cu toți bancherii din lume, avea casă mare, slugi vreo douăzeci. Dar mojic, grosolan, brutal, culmea brutalității. În fiecare dimineață bătea... câte-o depeșă. (râsete.)

STACAN

Bravo!

PLEAȘCĂ

Toți câți sunteți aici, ați văzut cai slabi?

TOȚI

Firește!

PLEAȘCĂ

Da! Dar nici unul dintre voi n-a văzut un cal așa de slab cum am văzut eu mai alaltăieri. Era slab... slab, culmea slăbiciunii, nu putea sa tragă... o țigară! (râsete.)

STACAN

Bravo Pleașcă, dă-i nainte, ai viitor, nu râzi, hatmane?... Hatmanul astăzi n-are chef de nimic băieți, d-nealui se gândește, se gândește... se gândește!

DUȘCĂ

La ce se gândește?

STACAN

La stigleți, nu v-am spus adineaori?

PLEAȘCĂ

Dacă-i așa, să-i spun eu o istorie foarte sentimentală. O să-i placă.

BALTAG

Iar un calambur?

PLEAȘCĂ

Zău nu!

BALTAG

Să vedem!

PLEAȘCĂ

Era odată... (bea) era odată un tânăr și nobil cavaler. Acest tânăr și nobil cavaler se amorezase strașnic de-o primadonă, cea mai vestită primadonă din lume, privighetoare... Mă rog, zi-i privighetoare ș-o lasă.

BALTAG

D-ra Patti?

PLEAȘCĂ

Tocmai... o iubea!... (bea) o iubea! (bea) o iub...

STACAN

Bea! destul de trei ori; o iubea, am înțeles, și pe urmă ce făcea?

PLEAȘCĂ

Vezi c-o iubea foarte mult, așa de mult, încât ea, care știa cât o iubește, i-a pretins să-i dăruiască tânărul cavaler niște juvaericale de 7, 8 ori mai scumpe decât leafa lui pe o lună. Ce-a făcut nenorocitul tânăr?

DUȘCĂ

De desperare și-a băut leafa pe-o lună într-o sară!

STACAN

Și diurna!

PLEAȘCĂ

Nu, s-a dus la juvaergiu!

DUȘCĂ

Pe la ce ceas?

PLEAȘCĂ

Asta nu se spune, a intrat la juvaergiu.

DUȘCĂ

Pe unde a intrat?

PLEAȘCĂ

Asta nu-i treaba d-tale, a luat frumușel ce i-a trebuit și s-a dus foarte emoționat, tot într-o fugă, la privighitoarea lui și, punându-i la picioare juvaericalele dorite, n-a putut să zică decât două vorbe italienești: „Ah! Carapati”. (râsete, Baltag se scoală protestând.)

BALTAG

A! Asta e-o infamie.

STACAN

Se-nțelege că e infamie. N-ai auzit cum a luat juvaericalele... (bea.) Ei! m-ați plictisit cu mofturile voastre! Care e culmea calamburului? (tăcere.) Să faci un măgar-ambur. (râsete.) Ei! s-a încheiat cu jocurile de cuvinte. Tăceți toți și puneți mâna pe stacane, că am sa vă cânt.

Nr. 9

Brindisi

STACAN

I

E soarta blăstemată

A celor bieți sărmani

Ce n-au gustat vrodată

Vin vechi de Drăgășani.

II

Dacă din piept amarul

Voiești să-l îndulcești,

Umple-ți degrab’ paharul

Cu vin de Odobești!

III

Și jur că pe-astă lume

Treci viața în zadar,

De nu bei vin cu spume

Din deal de la Cotnar!

IV

Trăiască vinul, vinul!

Umpleți paharul meu,

Să uit necazul, chinul,

Să beau, să beau mereu!

PLEAȘCĂ

E cântec nou, nu-mi place, dacă vreți cântec de masă poetic, ascultați: l-am învățat de la un moș al meu!

Nr. 9 bis

PLEAȘCĂ

(Arieta)

Ploschița mea, iubit vas,

Pasere cu dulce glas,

Eu în sus când te ridic

Tu îmi cânți cu glic-lic-lic,

Și mă săruți tot în nas,

Pasăre cu dulce glas,

De nu-mi vine să te las,

Ploschița mea, iubit vas!

Nr. 9

(Repriză)

TOȚI

(Andante)

Și nu-l mai săruta-n nas

Pasere cu dulce glas!...

TOȚI

Bravo!

DUȘCĂ

Unde e moșul tău care te-a învățat?... să trăiască!

PLEAȘCĂ

A murit sărmanul, nu-i mai cântă glic! lic! lic!

STACAN

(se ridică)

Măi ciraci, ia ascultați, să vă întreb un lucru. La chef suntem noi bre, ori la parastas? Cui facem noi de nouă zile aicea? Soacră-mei? ’Ai? (se clatină.) Apoi până când o să îngăduim noi, ca să stea în capul mesei, barba asta mâhnită și plouată de pare că i s-au-necat corăbiile (arată pe Baltag); astăzi toată ziua a stat departe de noi într-adins, și noi l-am căutat ca niște caraghioși, ca să se gândească la... stigleți, toată seara a tăcut mahmur, nici n-a mâncat, nici n-a băut, nici vreun magar-ambur n-a făcut... Ce însemnează asta? Numaidecât trebuie hatmanul să ne cânte un cântec și pe urmă să tragă danțul cu noi!

TOȚI

Da! trebuie! să cânte! (se scoală toți.)

BALTAG

(se scoală liniștit)

Vreți să vă cânt?

TOȚI

Cântă, da, numaidecât.

Nr. 10

(Finale)

BALTAG

Sunt sătul

De bencheturi,

De ziafeturi,

Destul! Destul!

De azi, să știți că părăsesc

Arc și săgeți și vânătoare;

Nu voi să mai rănesc

Nevinovate căprioare;

Mi-e inima rănită tare

Ș-aiurea leac pot să-i găsesc.

Beau dar

Acest pahar

Pentru hătmăneasa mea!

CIRACII

Haha! haha!

Ce-am auzit?

A nebunit!

STACAN

Nu râdeți, nu, n-a nebunit,

Sărmanul! s-a prostit!

Adineaori, sărac de mine,

V-am spus eu bine

Că-i fărmecat,

Amorezat!

CIRACII

(lugubru)

Adevărat

E fărmecat!

BALTAG

Copilă prea iubită

Ce-n suflet m-ai rănit,

Fii tu a mea ursită

Să fiu iar fericit.

STACAN

E fărmecat, sărmanul!

De nu-i mai sunt pe plac

Nici arcul, nici stacanul

E boală fără leac.

BALTAG

Voi, ciraci desfrânați,

Ascultați!

Și tu, bătrân stricat, ascultă!

CIRACII

Ne insultă!

STACAN

Mă insultă!

BALTAG

Să știți, v-o spun tuturor

C-am pus de gând să mă-nsor!

STACAN

Te-ai hotărât? (vorbit.) Ei! fugi că mor!

BALTAG

M-am hotărât, c-așa îmi place mie!

Și rup cu voi orice tovărășie

Așa e, sunt înamorat;

Așa, de voi m-am săturat!

Cu dezmățatii nu-mi mai place

Să am a face!

CORUL

Ești un fărmecat!

STACAN

Ești un renegat!

CORUL

Renegat! (bis)

STACAN

Și ca renegat,

Deși Baltag de viță,

De aici ești alungat.

CORUL

Da, alungat!

BALTAG

Din propria-mi pimniță?

STACAN — CORUL

Din propria-ți pimniță!

BALTAG

Voi deșucheați

Mă alungați,

Mă maltratați! (bis)

Da, voi ieși,

Dar mâne-aci

Stăpân voi fi. (bis)

STACAN — CORUL

Te renegăm,

Te alungăm

Și maltratăm

Te du de-acu,

Nu mai sta, nu!

Mergi! ieși! te du!

(Baltag iese, alungat.)

STACAN

(dominând scena)

Ș-acum, copii, ce-o fi să fie

O strașnică chindie!

(Chindie)

(Stacan, Ciracii se prind la joc. Cortina cade după câteva măsuri ale danțului.)

(Sfârșitul actului I)

ACTUL II

TABLOUL III

(Teatrul reprezentă terasa unui parc. În planul II colonadă rustică de plante agățătoare, bănci și scaune de grădină, în fund alee și tufișuri. La ridicarea perdelei se aude corul nupțial, apoi începe să treacă prin aleaua din fund procesiunea nunții. Muzica cântând marșul, oamenii de casă cu odoarele, Baltag și Zulnia ca mire și mireasă, Cucoana Arghirița și mosafiri.)

SCENA I

Entr’acte și cor nupțial

Nr. 1

BĂRBAȚI

Iată gingașa mireasă

Cu-al ei mire s-a unit

Să le fie casa casă,

Masa masă nesfârșit!

FEMEI

Iată-acum viteazul mire

Cu mireasa-i s-a unit,

Cu noroc și fericire

Fie-i traiul nesfârșit!

Ensemble

BĂRBAȚI

Iată gingașa mireasă, etc.

FEMEI

Iată-acum viteazul mire, etc.

(Procesiunea se pierde în stânga)

SCENA II

SOTIR — STACAN

SOTIR

(intră prin dreapta urmărit de Stacan)

Lasă-mă, creștine, nu înțelegi? Iată s-a întors unta: cu câte am eu pe cap, nu mai am vreme să stau cu d-ta de vorbă!

STACAN

(stăruie)

În sfârșit, nu se poate; ești om, ești vătav de curte, trebuie sa ai un vițiu, (îi dă o pungă) o slăbiciune!

SOTIR

(ia punga)

N-am nici o slăbiciune.

STACAN

(foarte mâhnit)

A! om fără inimă, cum să te înduplec... atunci?...

SOTIR

Ce poftești?

STACAN

Poftesc, măcar că nu sunt poftit, să mă lași să intru la nuntă, să dau ochi cu el, cu ginerele, ca să-i spun: ești un ingrat! Pentru o nebunie, la un chef, pentru o glumă, să rupă legăturile din copilărie, nu numai să nu mă poftească, dar încă să dea poruncă slujitorilor să mă gonească, dacă m-oi arăta printre musafiri!

SOTIR

Dacă singur spui că a dat astfel de poruncă, cum o să cutez eu să te las să intri? Vrei să mă nenorocești?... S-ajung să cer slujbă prin ministere[v] ?

STACAN

Nu, nu voi să te nenorocesc, dar știu că d-ta poți să-mi faci un rost: m-ai văzut când am intrat, fă-te că nu știi nimica. Învață-mă unde să-l pândesc ca să dau ochi cu el, să-l rog, să-i cer iertare și un bilet de invitație... nu, el nu se poate însura fără să fiu și eu la nunta lui, eu care l-am crescut de mic, care l-am luat de copil și am făcut din el floarea vânătorilor și a băutorilor.

SOTIR

Dacă s-o putea.

Nr. 2

STACAN

(Arie)

I

E vorba de-a mea viață,

Jupâne, ajutor!

Trebui să-1 văz în față,

Nu mă lăsa, că mor!

SOTIR

Ce să-ți fac, nene? Dacă s-o putea...

STACAN

II

Fă ce-i putea, jupâne,

Eu trebuie să-i vorbesc

Acum, chiar azi, nu mâne,

Că, zău, mă prăpădesc.

SOTIR

Mai stăi, să vedem. Ce zor!

STACAN

III

Afară ca pe-un câne

Din casa lui m-a dat

Nu mă lăsa, jupâne,

Că, zău! sunt desperat!

SOTIR

Dă, stimabile, poate să facem ceva, să cercăm...

STACAN

IV

Îți mulțămesc, jupâne,

Și nu te voi uita,

În sufletu-mi rămâne

Neștearsă fapta ta!

SOTIR

Ei! știi ce? Te văd că ești om de omenie, mie îmi plac oamenii de inimă!

STACAN

Asta-ți face cinste!

SOTIR

Sunt în stare să mă jertfesc pentru ei. (scutură punga.)

STACAN

Bravo, jertfește-te! (aparte.) Dezinteresată persoană!

SOTIR

(se uită-n fund)

Iată rostul e și făcut.

STACAN

Ce spui?

SOTIR

Uite, hatmanul vine-ncoace; dar nu e singur, e cu mireasa, ascunde-te după tufiș și pândește momentul când o rămânea singur: mireasa trebuie să-l părăsească câteva minute, fiindcă o așteaptă fetele s-o gătească pentru masă.

STACAN

Îți mulțămesc, omule. (vra să cânte iar.)

SOTIR

(îl întrerupe)

Nu mai trebuie; iată-i vin, ascunde-te degrabă. (Stacan s-ascunde, Sotir iese la dreapta. Baltag și Zulnia intră.)

SCENA III

Nr. 3

Duo

BALTAG — ZULNIA

BALTAG

Ești a mea în sfârșit!

ZULNIA

O! moment fericit!

BALTAG

Speranța-mi strălucită

Acum s-a împlinit

A ta ș-a mea ursită

Cu dulce s-au unit.

ZULNIA

Simțire-ncântătoare,

Frumos și mândru vis!

O! ceas de desfătare,

De ceriuri ești trimis!

BALTAG

Viața mea trecută

De-acum o voi uita!

ZULNIA

În fericiri țesută

Va fi viața ta!

BALTAG

Zulnio prea iubită,

A mea ești în sfârșit!

ZULNIA

O! dulcea mea ursită,

Moment prea fericit!

Ensemble

BALTAG

Speranța-mi strălucită

Acum s-a împlinit:

A ta ș-a mea ursită

Cu dulce s-a unit.

ZULNIA

Simțire-ncântătoare,

Frumos și mândru vis!

O! ceas de desfătare,

De ceriuri ești trimis!

ZULNIA

Nobilul meu cavaler, te las singur câteva momente lungi și grele, pentru că o să le petrec fără tine. (iese.)

SCENA IV

BALTAG și STACAN

STACAN

(iese de după tufiș)

Trebuie să mărturisesc că a avut gust berbantul, nostimă de tot: leită ex-turturica mea din tinerețe. (înaintează sfios.) Hatmane Baltag.

BALTAG

‘Ai! Ce e?

STACAN

Nimica, ce să fie?

BALTAG

Comisul Stacan!

STACAN

Da! el este!

BALTAG

Ce poftești?

STACAN

Nu poftesc nimica, ce să poftesc?

BALTAG

(aspru)

Ce cauți, ce vrei, la ce ai venit aicea?

STACAN

Caut, vreau, am venit să... am venit să mă ierți!

BALTAG

Să te iert? Pentru ce să te iert?

STACAN

Pentru gogomănia pe care am făcut-o... Am venit să mă ierți și nu plec de aici până nu mă-i ierta și nu mă vei pofti la masă. Să te cununi tu, fără să mă poftești la masa ta! (înduioșat.) Să se însoare un Baltag, fără să închine un pahar cu comisul Stacan pentru Baltagii viitori, care vin pe drum de sară, asta nu se poate.

BALTAG

Ba prea bine se poate... de iertat, iertat să fii, cu toate că nici asta n-ar trebui... dar de rămas aici, nu putem, d-ta ești om primejdios.

STACAN

Aud, eu om primejdios?

BALTAG

Firește, d-ta la masă când te prepui la un pahar-două, mai mult îți pierzi capul, începi să povestești istorii, să cânți cântece prea-prea și la urmă iei stacanul în brațe și-i tragi la chindii de unul singur... De-alde astea mergeau odinioară, când eram flăcău, în pivniță; dar aici la nuntă, între dame, în lume cumsecade, nu merg de loc.

STACAN

Dar...

BALTAG

Dar de loc... (scurt). Înțelegi prin urmare că în zadar mai stărui.

STACAN

Hatmane, nu fi așa crud, adu-ți aminte că mi-ai scăpat viața...

BALTAG

Ei, și?

STACAN

Trebuie să-mi fii recunoscător.

BALTAG

Mi-e teamă de tine; cine știe ce gogomănie spui ori faci la masă.

STACAN

Făgăduiesc să mă port ca o fată mare.

BALTAG

Nu pot.

STACAN

Hatmane!

SCENA V

Nr. 4

Trio

BALTAG — STACAN — ARGHIRIȚA

BALTAG

Nu, nu te pot primi,

Nu mai mă-ncred în tine.

Ești un stricat și n-aș voi

Scandal acum la mine.

STACAN

Îți jur! îți jur!

BALTAG

Nu te mai crez!

STACAN

O! inimă de piatră, cum să te-nduioșez?

ARGHIRIȚA

(care a apărut în fund)

Acest străin cine să fie?

STACAN

(lui Baltag)

A fost o nebunie,

Iertare-ți cer!

BALTAG

În tine nu mai am credință...

ARGHIRIȚA

Cunosc, îmi pare, glasul acestui cavaler

Și talia, și portul... Să fie cu putință?

Este el!

(Coboară iute și se găsește în fața lui Stacan. Amândoi dau un țipet.)

STACAN

Este ea!

ARGHIRIȚA

(cu o reverență)

Domnul meu!

STACAN

Doamna mea!

BALTAG

Cum! ce fel! vă cunoașteți?

ARGHIRIȚA

(mișcată)

O veche cunoștință...

Ensemble

ARGHIRIȚA

(aparte)

Este zău!

Mândru paraleu,

Este Stacan al meu!

Da, zău!

Este Stacan al meu!

STACAN

(aparte)

Este ea,

Juna turturea,

Arghirița mea!

Da, da!

E Arghirița mea.

BALTAG

(aparte)

S-ar putea,

Mătușica mea

De mult îl cunoștea.

Ha! ha!

De mult îl cunoștea!

BALTAG

Așa? vă cunoșteați

Și mie nu-mi spuneați...

ARGHIRIȚA

(mișcată)

I-am fost vecină de moșie.

ARGHIRIȚA

(aparte)

Este, zău! etc.

STACAN

(călduros)

Prieten din copilărie!

Ensemble

(Repriză)

ARGHIRIȚA

(aparte)

Este, zău! etc.

STACAN

(aparte)

Este ea! etc.

BALTAG

(aparte)

S-ar putea! etc.

STACAN

(foarte dispus)

Ce norocită întâmplare!

ARGHIRIȚA

(din ce în ce mai cu căldură)

Prilejul este minunat;

Avem azi nuntă mare;

Domnul meu, ești invitat.

BALTAG

(intervenind și râzând)

Cum? Nu crez, zău! să izbutești

L-am invitat... nu vrea să vie..

STACAN

(în pizma lui Baltag)

Primesc! primesc! primesc!

Doamna mea, și-ți mulțămesc...

ARGHIRIȚA

(urmându-și jocul)

Ce bine e când se-ntâlnesc

Prieteni din copilărie!

Atunci în pieptul lor simțesc

Plăcere adâncă și vie.

Ensemble

ARGHIRIȚA — STACAN

Ce bine e când se-ntâlnesc

Prieteni din copilărie!

Atunci în pieptul lor simțesc

Plăcere adâncă și vie.

BALTAG

Cum se-nțeleg, când se-ntâlnesc

Prieteni din copilărie!

Atunci în pieptul lor simțesc

Plăcere adâncă și vie.

STACAN

(oferind brațul Arghiriței)

Dă-mi voie, doamnă, să-ți ofer...

ARGHIRIȚA

(luându-i brațul cu fericire)

Domnul meu, îmi faci plăcere.

(Amândoi se dispun a pleca spre fund.)

BALTAG

(aparte)

Ce fericită-mperechere!

Ce mândră castelană!

Ce nobil cavaler!

Ensemble

ARGHIRIȚA — STACAN

(ieșind la braț prin fund)

Ce bine e când se-ntâlnesc

Prietini din copilărie etc.

BALTAG

(privindu-i cu zâmbet și urmându-i)

Ce minunat se potrivesc...

Haha! haha! ce istorie!

(Ies toți încet prin fund. Arghirița cu Stacan la braț, Baltag după ei.)

SCENA VI

SOTIR singur, apoi PLEAȘCĂ, DUȘCĂ,

BĂDUȘCĂ travestiți în lăutari medievali

SOTIR

(vine încet, uitându-se spre fund)

A avut noroc negustorul meu! Cucoana Arghirița l-a luat sub aripă. Dacă aș fi știut c-o să ajungă așa de departe, nu l-aș fi lăsat să treacă așa ieftin... Totdeauna am fost dezinteresat... fire nenorocită! (uitându-se în fund.) Aha!... Șed la masă; cucoana Arghirița alături cu omul meu... și-i face ochi galeși, îi șoptește la ureche... nu mă-nnebuni! merg lucrurile departe... și jupânul meu bea... bea... încă un pahar?... încă unul... al cincilea... vrednic bărbat! Bravo! (se aud afară câteva acorduri de coarde. Sotir se întoarce la dreapta.) ’Ai? Ce s-aude?

PLEAȘCĂ

(intrând prin stânga)

Pst! Pst! (Sotir pornește spre el.)

DUȘCĂ

(intrând prin dreapta)

Pst! Pst! (Sotir se întoarce spre dânsul.)

BUDUȘCĂ

(intrând prin fund)

Pst! Pst!

SOTIR

(întorcându-se spre Budușcă)

Încă unul... Trei... Avem lăutari... nu mai trebuie.

DUȘCĂ

Da!Bine ai zis: Trei lăutari; dar trebuia să mai adaogi... (toți îl încunjoară pe Sotir.)

PLEAȘCĂ

Trebuia să mai adaogi: (răpede) trei lăutari, cea mai vestită bandă de lăutari — mare, enorm, imens succes al zilei! — care în trecerea lor din Rusia nu vor da aici decât un singur concert la nunta hatmanului Baltag.

SOTIR

(scos din răbdare)

Înțelege, domnule, odată, că nu...

BUDUȘCĂ

Repertoriul cel mai bogat, cel mai variat și cel mai ales, compozițiuni nouă și bucăți de ocazie, cele mai naționale și cele mai străine.

SOTIR

(același joc)

Nu trebuie lăutari! ’Aide, cărați-vă!

PLEAȘCĂ

Trei lăutari inteligenți, care știu cum se intră în casele cumsecade... (bagă toți mânile în brâu.)

SOTIR

A! dacă știți cum se intră într-o casă cumsecade... (Se uită în sus și întinde mâna. Dușcă-i dă peste mână, Budișcă asemenea.)

PLEAȘCĂ

(dându-i brînci într-o parte)

E! apoi fii om de omenie! Nu cumva crezi că venim aici să licităm pentru vreo întreprindere publică[vi] ?

SOTIR

(revenind)

Care va să zică la urmă... Bine! (aparte.) Totdeauna dezinteresat... Ce fire nenorocită!... .

PLEAȘCĂ

Ei, acuma, copii, proba generală.

Nr. 5

(Canțonetă)

PLEAȘCĂ — DUȘCĂ — BUDUȘCĂ

BUDUȘCĂ

I

Un bărbat ce se respectă

E de lupte iubitor

Viața nu este perfectă,

Dacă nu ești vânător.

Însă numai cu vânat

Ce s-ar face un bărbat?

TOȚI

Însă numai cu vânat

Ce s-ar face un bărbat?

DUȘCĂ

II

Un bărbat ce se respectă

Ține mult la un pahar

Viața nu ar fi perfectă,

Fără dulcele nectar!

Însă bând numai la vin

Ce s-ar face-un biet creștin?

TOȚI

Însă bând numai la vin

Ce s-ar face-un biet creștin?

PLEAȘCĂ

III

Un bărbat ce se respectă

Se închină la Amor,

Viața nu ar fi perfectă

Fără-acest divin odor.

Dar, femeia e sub cer

Cel mai splendid !

TOȚI

Dar, femeia e sub cer

Cel mai splendid !

SOTIR

Bravo! Buni i-am găsit!

DUȘCĂ

Ei, ce zici, meștere?

SOTIR

Bun, potrivit cu împrejurarea... stați aici, mă duc să vă anunț... cum trebuie să spun?

PLEAȘCĂ

O bandă de lăutari, cea mai vestită bandă de lăutari, care...

SOTIR

Lasă că știu... care în trecerea lor prin Rusia vor da aici...

DUȘCĂ

Nu...

SOTIR

Care trecând pe aici vor da în Rusia...

BUDUȘCĂ

Nu...

PLEAȘCĂ

Care în trecerea lor din Rusia vor da aici numai un concert, cel mai prima și cel mai ultim concert.

DUȘCĂ

Repertoriul cel mai bogat, cel mai variat și cel mai ales...

BUDUȘCĂ

Compoziții nouă și bucăți de ocazie...

SOTIR

Cele mai indigene și cele mai străine... Mă duc; așteptați; mă întorc numaidecât. (aparte.) I-am găsit buni (iese răpede.)

PLEAȘCĂ

Doar ca lăutari să putem intra! Altfel, după nerozia care am făcut-o...

DUȘCĂ

În propria lui pivniță să-l maltratăm!

BUDUȘCĂ

La dreptul vorbind, vina nu a fost a noastră.

DUȘCĂ

Stricatul cela de Stacan... și asta trebuie să i-o spunem hatmanului.

PLEAȘCĂ

Se înțelege că trebuie să i-o spunem. După ce talentele noastre de cântăreți și împrejurarea că el este acuma fericit ne vor ajuta să ne căpătăm iertarea, pentru că trebuie să ne ierte și să ne ia în curtea lui... E peste putință să-și fi pierdut până-ntr-atât sentimentele cele bune, încât să ne lase pe noi, ciracii lui, pe dinafară din noua combinație. Dacă a avut el norocul să împuște o căprioară așa de grasă încât să-și îndoiască moșiile, care va să zică să-și lase tovarășii nemâncați, pe lăutari!... E peste putință!

DUȘCĂ

E peste putință!...

SOTIR

(venind din fund în stânga)

’Aide veniți, masa e tocmai în toiul ei, după recomandația mea mesenii vă așteaptă cu nerăbdare. (Ies toți pe scară.)

SCENA VII

DUO — ARGHIRIȚA — STACAN

și MARE ENSEMBLE FINAL — TOȚI

Nr. 6

(Duo)

(Notă. Toată scena aceasta, până la catastrofă, se face cu brio nervos. Stacan este amețit de la masă și se amețește din ce în ce mai mult cu înaintarea scenei, până ajunge la jocul final.)

ARGHIRIȚA

(intră răpede prin fund și coboară agitată în scenă)

Mă urmărește... iată-l vine...

Mi-e teamă, nu știu ce simțesc...

STACAN

(apărând în fund și coborând spre ea)

Pentru ce, crudo, fugi de mine?

Nu simți că încă pătimesc

De-amor fierbinte

Ca mai nainte?

Nu simți că încă te iubesc?

ARGHIRIȚA

(mișcată)

Taci, lasă-mă, mi-e teamă tare

Să nu ne-auză cineva...

Fugi! Fugi!

STACAN

(se apropie de ea)

Nu fi fără-ndurare!

ARGHIRIȚA

(depărtându-se de el)

Taci! Fugi!

STACAN

Te rog, nu m-alunga...

Nu-ți mai aduci aminte

De dragostea fierbinte

Ce-odată ne-am jurat?

Cum? Ai uitat?

ARGHIRIȚA

Mă-ntreabă de-am uitat...

Ingrat, ingrat!

Dar tu ți-aduci aminte

De-acele jurăminte

De-amor înflăcărat?

Cum? le-ai uitat?

STACAN

Nu, înger adorat,

Nu, n-am uitat!...

Ensemble

ARGHIRIȚA

Da, da, mi-aduc aminte

De dragostea fierbinte

Ce-odată mi-ai purtat!

Nu, n-am uitat!

STACAN

Da, da, mi-aduc aminte

De-acele jurăminte

De-amor înflăcărat.

Nu le-am uitat!

STACAN

(cu chef)

Tot mă iubești? Moment ferice!

Și m-ai iertat

Că te-am pupat?

ARGHIRIȚA

Da...

STACAN

Scumpă Arghiriță,

Dă neichii o guriță!

ARGHIRIȚA

(cu spaimă)

Ce zice?

E tot brutal,

Tot sensual!

STACAN

(aprinzându-se)

Dacă voiești

Să-mi dovedești (bis)

Că mă iubești.

(se răpede la ea)

ARGHIRIȚA

(fugind)

Nu, nu voiesc (bis)

Să-ți dovedesc,

Și te opresc.

Ensemble

STACAN

Dacă voiești, etc.

ARGHIRIȚA

Nu, nu voiesc, etc.

STACAN

(urmărind-o stăruitor)

Degrab’ o sărutare,

De asta n-ai scăpare,

Sunt amețit

Și m-am iuțit!

ARGHIRIȚA

(apărându-se)

Nu mă brusca!

Nu m-ofusca!

STACAN (același joc)

Te aperi în zadar!

ARGHIRIȚA

(același joc)

Vrei să mă supăr iar?

(Jocul fiecăruia urmează crescendo.)

STACAN

Nu face mofturi, nu ți-e silă?

Acu doar nu mai ești copilă.

Alt’dată mai mergea,

Dar azi, pe cinstea mea!

Și pentru mine

Și pentru tine

Vremea de nazuri a trecut.

Hai! lasă-mă să te sărut!

(Se răpede, Arghirița fuge de el, el îi taie calea.)

Scump-Arghiriță,

Dă-mi o guriță,

Un sărutat învăpăiat,

Dacă voiești

Să-mi dovedești (bis).

Că mă iubești!

ARGHIRIȚA

Fugi de la mine

Că n-ai rușine,

Ești om brutal

Și sensual

Și nu voiesc (bis)

Să-ți dovedesc

Că te iubesc!

STACAN

(se răpede și o încolțește de aproape)

ARGHIRIȚA

(desperată)

Țip, dacă nu șezi bineșor!

STACAN

(o apucă și o sărută cu putere)

Un sărutat ș-apoi să mor!

(Arghirița dă un țipet și șovăie.)

Mare ensemble final — TOȚI

TOȚI

(venind prin fund)

Ce gălăgie

Oare să fie?

Cine-a țipat,

Ce s-a-ntâmplat?

BALTAG și ZULNIA

(coborând să susțină pe Arghirița)

Mătușica? ce mișcată!

TOȚI

Ce e?

ARGHIRIȚA

Sunt ofuscată!

BALTAG și ZULNIA

E of...

TOȚI

Uscată!

Ensemble

ARGHIRIȚA

Sunt ofuscată,

Sunt ofensată,

Acest berbant

Puțin galant,

Cum e montat

M-a atacat!

STACAN

Crudo! ingrato!

N-am ofuscat-o,

Nu sunt berbant,

Sunt prea galant.

Un sărutat

Nu-i vrun păcat!

BALTAG — ZULNIA

E ofuscată,

E ofensată,

Acest berbant

Puțin galant,

Cum e aprins,

S-a prea întins!

PLEAȘCĂ — DUȘCĂ – BUDUȘCĂ - SOTIR și CORUL

E ofuscată,

E ofensată,

Acest berbant

Puțin galant

E amețit

Și s-a iuțit!

BALTAG

(lui Stacan)

Când ți-o spuneam, știam eu bine

Că îndreptare nu-i pentru tine!

CORUL

Ce rușine!

STACAN

(lui Baltag)

Dă-mi ascultare!

CORUL

Ce cutezare!

Ce scandal

Colosal!

PLEAȘCĂ — DUȘCĂ — BUDUȘCĂ — SOTIR

Ce scandal

Colosal!

CORUL — PLEAȘCĂ — DUȘCĂ — BUDUȘCĂ

Scandal! Scandal!

E trivial,

E bădăran

Jupân Stacan!

Bătrân stricat

Și deșucheat,

Trebui’ pe dat’

Afară dat!

ARGHIRIȚA

A, om, brutal

Și sensual,

Ai abuzat,

M-ai ofuscat,

Focul aprins

Acum l-ai stins,

Dorul trecut

Tot l-ai pierdut!

STACAN

Nu trivial,

Sentimental

Am fost ș-oi fi

Cât voi trăi.

Un foc trecut

S-aprind am vrut,

Un sărutat

Nu-i vrun păcat!

CORUL

Ce scandal

Colosal!

PLEAȘCĂ — DUȘCĂ — BUDUȘCĂ — SOTIR

Am fost împins de sentiment...

TOȚI

Impertinent!

STACAN

Stați, mă explic numaidecât!

TOȚI

Destul atât!

Ensemble

TOȚI

(amenințând pe Stacan)

Scandal, scandal, etc.

ARGHIRIȚA

A! om brutal, etc.

STACAN

(retragându-se rușinat)

Nu trivial, etc.

(Arghirița leșină în brațele lui Baltag și a Zulniei, femeile caută s-o dezmeticească. Stacan se retrage rușinat.)

(Perdeaua cade. — Sfârșitul actului II)

ACTUL III

TABLOUL IV

(Teatrul reprezintă o încăpere stil medieval cu motivele decorative eraldice ale neamului Baltag. În fund și de amândouă laturile, uși. La ridicarea perdelei, orchestra dă returnela corului copiilor. Stacan iese din stânga: anteriu, ochelari mari albaștri, barba prepusă, un condei mare de pană la ureche, călămări la brâu, tichie neagră pe vârful capului, un clopoțel într-o mână și o nuia înfr-alta. Iese din stânga, merge în fund, trage clopoțelul, șase copii ai lui Baltag intră din fund în dezordine. Stacan scoate din brâu un petec de hârtie și strigă catalogul; cu strigarea catalogului, copiii se așază în ordine.)

SCENA I

STACAN — COPIII

STACAN

Anibal Baltag!

ANIBAL

Prezent!

STACAN

Amilcar Baltag!

AMILCAR

Prezent!

STACAN

Scipion Baltag!

SCIPION

Prezent! (Scipion e foarte oacheș.)

STACAN

(apucă pe Scipion de nas și-i arată mutra cătră public)

Bine a zis cine a zis Scipion Africanul, nu-i balan de loc junele. Mergi la loc, Africanule! Traian, Brutus, Catilina.

CEI 3 COPII

Prezent! (cel din urmă copil intră prin fund ștergându-se cu mâneca[vii] la nas .)

STACAN

Mucius, Mucea Baltag!

MUCIUS

Prezent!

STACAN

(mângâindu-l)

Ăsta-i Mucea, favoritul meu. Muceo! dacă tu ajungi vreodată Scevola, păzește-te să nu-ți frigi mânile.

MUCIUS

(curios)

Pentru ce?

STACAN

Pentru că pe urmă nu ai cu ce să te ștergi la nas.

MUCIUS

Apoi eu nu mă șterg la nas cu mâna.

STACAN

(îngânându-l)

Dar cu ce te ștergi? Cu piciorul?

MUCIUS

Nu, cu mâneca.

STACAN

Bravo, curat băiat! Sunteți toți?

TOȚI

Da! Da!

STACAN

(jucând nuiaua)

În clasă!

(Copiii năvălesc la dreapta și ies încet.)

Încet! frumos!

SCENA II

STACAN

(singur)

„Fac prinsoare pe-o sticlă de Cotnar că nu mă cunoașteți. Desigur vă câștig. Ieri am făcut cu mine însumi prinsoare, pe două sticle, una de Odobești roș și alta de Drăgășani alb, că nu o să mă cunosc, și am pierdut, a trebuit să-mi plătesc prinsoarea... Nu mai mă cunosc. Acestea sunt urmările slăbiciunii. Iată unde m-a adus Cucoana Arghirița! își mărită nepoțica, îmi răpește pe Baltag, mă face de rușine în sara nunții, pentru că, fiind cam amețit, m-am prea iuțit, ș-apoi tocmai într-un târziu, peste atâta vreme, — în care pribegesc prin lume, singur și nenorocit, îmi scrie: „Stăcănel puică, dacă matale pătimești precum eu încă patimesc, vino, vino Stăcănaș!” Eu răspund numaidecât: „Ex-turturica mea! Mai întâi nu lipsesc și celelalte, apoi resping diminutivele mătăluțe. Din Stacan întreg, să mă faci Stăcănel și Stăcănaș. Asta va să zică că mă înșeli la cântar. Măsoară drept — ș-apoi să vorbim...” Mijlocește apoi o aprinsă corespondență și în sfârșit o deplină înțelegere, de asta dată fără ofuscare, însă, pentru că Cucoana Arghirița are principii, nu vrea încă să ne declarăm, mă ascunde de cunoștința tuturor. Trăiesc aci de atâta vreme, sub barba hatmanului, și e atât de amețit, atât de aiurit de necazurile căsniciei, încât un moment nu-i vine măcar o bănuială. Astfel pentru ochii lumii, pentru hatârul Cucoanei Arghirița și mai ales pentru-o cartă de liber parcurs, dus și-ntors în pivnița hatmanului Baltag, ajung dascăl de copii... Eu dascăl de copii!...

Nr. 1

STACAN

(Cuplete)

I

Iat-acum la bătrânețe,

Am ajuns învățător,

La copii să dau povețe

Stacan — moralizator!

II

Dac-ar fi învățătură

Care în pivniță s-ar da,

Calea-va... dar secătură

Buche-az-ba; buche-az-ba!

III

Nu-mi vine la socoteală

Cu copii mult să muncesc,

Deci dar pentru rânduială

Câteodată îi croiesc!

În noua mea poziție socială o întrebare mi se impunea, o întrebare arzătoare: mă rog, d-ta ca pedagog, ce metodă profesezi, metoda rațională, sau metoda intuitivă? S-a vorbit multe și mărunte în cercurile competente, asupra acestor două metode, s-a argumentat prost și contra[viii] ; eu, după o îndelungată și matură esperiență, nu pot să profesez altă metodă, decât metoda intuitivă națională. (Tremură nuiaua.)

IV

Căci azi a ieșit la modă

Sistemul intuitiv,

După ultima metodă,

Instructiv, recreativ,

V

A căzut azi pedantismul

Cu sistemul cel nerod

Vivat intuitivismul

După ultimul metod!

(El vrea să plece; ceartă între Baltag și Zulnia — Arghirița intră agitată.)

SCENA III

ARGHIRIȚA — STACAN, apoi SOTIR

ARGHIRIȚA

Ai auzit?

STACAN

Ce mai este?

ARGHIHIȚA

Iar!...

STACAN

Sfadă!...

ARGHIRIȚA

Sfadă la toartă! ce trai, ce trai!

STACAN

Și pentru ce?

ARGHIRIȚA

Hatmanul e furios, cere cheile de la pivniță, Zulnia nu vrea să i le dea, el o amenință, ea-i aruncă tava cu dulceață și cafea în cap, țipă, leșină, scandal. — Ce trai, ce trai!

STACAN

Care vrea să zică hatmanul tot se mai ține de jurământul pe care l-a făcut cucoanei, să nu mai bea și să nu mai vâneze?

ARGHIRIȚA

Vezi bine!

STACAN

E! apoi este stricat de tot sărmanul, își merită soarta nenorocitul!

ARGHIRIȚA

Taci, vine cineva!

SOTIR

(intră misterios)

Cucoană Arghiriță, hatmanul mi-a dat scrisoarea asta s-o pun la poștă: „D-sale Arhon Comisul Stacan, prost-restant”.

ARGHIRIȚA

Ad-o! și du-te. (Sotir iese.)

STACAN (aparte)

O scrisoare de la el cătră mine! Ce să fie?

ARGHIRIȚA

Știi că de când s-au încurcat ițele căsniciei Baltag, de când am văzut că intră hatmanul d-tale în ape rele, ne-am hotărât, eu și cu nepoata mea, să-i oprim orice corespondență, înainte de a le duce la poștă. Sotirache le supune controlului meu... E un fel de măsură de siguranță, pe care o să ți-o aplic și d-tale, ștrengarule!

STACAN

Zău, și mie? (aparte.) Nu crez. (tare.) Ia mai bine să vedem ce-mi scrie... „Mă-nchin ție cu frățească dragoste, iubite comise! Mai întâi nu lipsesc a cerceta despre scumpa ta sănătate, dacă te afli bine și mulțumit, că eu, de la mila Ziditorului, mă aflu rău de tot. Așa sunt de apelipsit[ix] , încât, deși te știu, cu bun drept, foc și pară asupră-mi, îmi iau inima în dinți și-ți scriu această carte, mai întâi ca să-mi cer iertare că nu ți-am ascultat sfaturile și te-am supărat, ș-apoi ca să te rog de ceva. Stacane, necazurile căsniciei mi-au zbârlit toți nervii, și în curând are să mă chelească, dacă nu mă voi hotărî a-ntrebuința vreo doctorie. Istericalele nevestei, țipetele copiilor, cicăliturile viespei bătrâne... (tușește.)

ARGHIRIȚA

Cine este viespea bătrână?

STACAN

Știu eu, pesemne Sotir!

ARGHIRIȚA

A da, Sotir, bine zici. Sărmanul Sotirache... Citește mai departe!

STACAN

„Și cicăliturile viespei bătrâne... și mai presus de toate un jurământ nenorocit pe care l-am făcut într-un moment de slăbiciune, că adică să nu mai beau și să nu mai vânez, m-au adus într-o stare, ce nu mai poate fi de suferit. Sunt apelepsit, peste orice închipuire. Și m-am hotărât deci să-mi fac sama singur, după ce voi mai petrece o dată în pivnița mea, îmi calc jurământul și plec pe ceea lume, unde sunt cu totul oprite plăcerile și fericirile căsniciei, și fie ce-o fi! Așadar, în astfel de grav minut, te rog, dacă mai trăiești, vino mâne sară în pivniță să mai petrecem o dată împreună, să ne iertăm și să ne despărțim ca viteji, sau dacă ai murit, încalte răspunde-mi pe dată ca să știu, să nu te mai aștept... Al tău ca în tinerețe, Baltag.” E desperat rău!...

ARGHIRIȚA

Bine, toate le-nțeleg, dar ce are cu Sotirache, cu bietul Sotirache?

STACAN

Așa e-n lume, simpatie și antipatie... Unde le mai poți explica pe toate!... E desperat rău de tot... A venit momentul să-mi jertfesc barba și să ma retrag din profesorat... regret că părăsesc această nobilă și sfântă misiune, acest sublim apostolat, tocmai în ajun de-a căpăta și eu gradație, dar nu mai e chip cu caracterul lui violent, atâta vreme năbușit, după ce a fost opărit cu cafea fierbinte, omul acesta poate face explozie, să ne grăbim a-nlătura o nenorocire!

ARGHIRIȚA

Șt... taci!

BALTAG

(de-afară)

Unde e Sotirache, unde e dascălul, unde e oricine o fi, să-i rup urechile, să-i rup urechile!

STACAN

A-nceput explozia, să ne dăm la o parte până e vreme. (ies toți.)

SCENA IV

BALTAG (singur)

(intră în halat, cu scufie și cu papuci, agitat)

E de neiertat, e de nesuferit, ori chelesc prin instinct, ori îmi smulg părul prin intenție, astăzi, astăzi trebuie să sfârșesc, m-am hotărât! (se primblă.)

Nr.2

(cor de copii)

TOȚI

Be-a-ba, be-e-be, ba, be, bi, bo, bu! (bis)

UNII

(râzând)

Haha!haha!

ALȚII

(plângând)

Hihi! hihi!

UNUL

Aleu! m-a tras

De păr, de nas!

ALTUL

Nu, nu te las!

UNUL

E cartea mea!

ALTUL

Ba nu-i a ta!

UNUL

Spun lui papa!

UNII

(râzând)

Haha! haha!

ALȚII

(plângând)

Hihi! hihi!

DASCĂLUL

Ce nebunii!

Dracii de copii!

COPIII

Haha! haha! hihi! hi!

DASCĂLUL

(vorbit)

Tăcere!

COPIII

Be-a-ba, be-e-be, ba, be, bi, bo, bu! (bis)

BALTAG

A! acuma înțeleg, în sfârșit, pe nenorocitul conte Ugolin[x] . Am ajuns să deschiz la mine acasă Kindergarten[xi] , stabiliment de școală froebeliană. Eu, floarea vânătorilor, floarea băutorilor!... Stacane!... Unde ești, să mă vezi și să fii răzbunat! Iată în ce hal, în ce halat am ajuns! Halatul ăsta mă strânge de gât; scufia asta mă strivește.

Mă duc să-mi schimb îmbrăcămintea asta, care mă degradează, care mă înădușă, mă duc să-mi pun vestmântul de viteaz, să mă cobor în pivniță, și acolo! (s-aude corul de copii.) Iar!...

Repriză Nr. 2

(Copiii ies răpede din stânga în fuga mare și dă [sic] peste baltag)

BALTAG

S-a sfârșit! E peste putință să mai merg înainte... O! jurământul meu!... Numai de mi-ar răspunde Stacan. (iese răpede prin fund.) Uf, mă duc să-mi schimb halatul!

SCENA V

ARGHIRIȚA (intră prin stânga), STACAN (asemenea), ZULNIA (prin fund)

ARGHIRIȚA

S-a dus?

STACAN

S-a dus.

ARGHIRIȚA

Omul ăsta e în adevăr desperat.

STACAN

Ei, pare că n-ar avea de ce?

ARGHIRIȚA

Mi-e frică să nu se întâmple ceva rău!

STACAN

N-ai teamă, cheamă pe Sotir, strânge toți oamenii din curte, pe Pleașcă, Dușcă, Budușcă, fără zgomot. Astă-sară trebuie să-i lămurim situația. Nu spune nimica Zulniei, arată-i numai că e vorba de o mare primejdie pentru Baltag, să ne urmeze și să tacă. Mă însărcinez eu să le pun la cale toate, ca să încheiem comedia asta într-un chip așa, încât să mulțămim pe toată lumea... St...

ZULNIA

(de-afară)

Unde e Sotirache? Unde e Dascălul, unde e oricine o fi? să-i rup urechile!

STACAN

Ce, noi avem urechi de beilic?

ZULNIA

(intră, la cantonadă)

Na, na, na, na, învață-te să-mi stai altă dată în drum, când sunt necăjită. (Sotir fuge.) A! m-am mai răcorit.

ARGHIRIȚA

Zulnio!

ZULNIA

A! d-ta ești, mătușică, nu te vedeam. A! mi-am uitat cheile. (vrea să plece.)

ARGHIRIȚA

Zulnio, stăi!

ZULNIA

Pentru ce?

ARGHIRIȚA

Momentele sunt grave, Zulnio!

STACAN

(o-nlătură)

Ei! nu așa soro!

ZULNIA

Cum dascăle, soro?

STAGAN

Adică, voiam să zic... Cucoană Arghiriță... Este vorba de-o... de-o surpriză.

ZULNIA

Ce surpriză?

STACAN și ARGHIRIȚA

E vorba de...

Nr. 3

Quator

BALTAG — ZULNIA — ARGHIRIȚA — STACAN

ZULNIA — ARGHIRIȚA — STACAN

Halatul și-a schimbat!

BALTAG

Halatul mi-am schimbat!

ZULNIA

Ce oare s-a-ntâmplat?

BALTAG

Nu mai sunt în halat!

ARGHIRIȚA

Ce văz?

ZULNIA

Ce să cred, nu știu, zău!

Ce ți-a venit în gând a-ți pune

Costumul ăsta de muzeu?

Unde te duci? ia spune!

BALTAG

Mă duc, mă duc...

TOȚI

Secret! Mister!

Acest costum de cavaler!

ZULNIA

Ce e?

BALTAG

Nu spun.

TOȚI

Secret! Mister!

BALTAG

(aparte)

Am cheile de la pivniță

Și alt nimica nu mai cer.

M-am furișat în odăiță

Și le-am luat...

TOȚI

Secret! Mister!

Spune!

BALTAG

Nu spun.

ZULNIA

Spune!

BALTAG

Nu spun!

ZULNIA

Ești nebun,

Ăi fi vrând

Ceartă iar! Spune curând.

BALTAG

Ei da!de vreți a ști secretul,

M-am dichisit, mi-am dat perdaf,

Căci voi să merg la fotograf,

Să-mi scot și eu portretul!

Ensemble

BALTAG

M-am dichisit, mi-am dat perdaf,

Căci voi să merg la fotograf!

ZULNIA — ARGHIRIȚA — STACAN

S-a dichisit, și-a dat perdaf,

Și merge drept la fotograf.

BALTAG

În halat și în papuci,

La fotograf să te duci

Interzis e absolut,

Ș-astfel dar cum ați văzut.

Ensemble

TOȚI

În halat și în papuci,

La fotograf să te duci

Interzis e absolut,

Ș-astfel dar cum ați văzut.

BALTAG

Halatul mi-am schimbat!

TOȚI

Halatul și-a schimbat!

BALTAG

Nu mai sunt în halat!

TOȚI

Nu mai e în halat!

Ensemble

BALTAG

M-am dichisit, mi-am dat perdaf,

Adio, merg la fotograf!

ZULNIA — ARGHIRIȚA — STACAN

Te-ai dichisit, ți-ai dat perdaf,

Te du de-acu la fotograf!

TABLOUL V

(Același decor ca la Tabloul II, numai interiorul pivniței are înfățișarea foarte părăsită)

Nr. 4

Ensemble

ZULNIA—ARGHIRIȚA— STACAN — PLEAȘCĂ— DUȘCĂ —

BUDUȘCĂ — SOTIR — CORUL

TOȚI

(misterios)

Aci, aci v-apropiați

Cu pas ușor, discret,

Tot pe șoptite-naintați,

Încet, încet, încet!

ARGHIRIȚA

V-ascundeți toți și așteptați,

Să nu cârcniți! să nu mișcați!

STACAN

Veniți degrabă-ncoace

Pe după poloboace.

TOȚI

’Aidem degrabă-ncoace

Pe după poloboace.

Pst! pst! pst! pst!

ARGHIRIȚA — ZULNIA — STACAN

Și nu uitați

Că intrigați.

TOȚI

Să nu uităm

Că intrigăm!

TOȚI

(foarte misterios)

Tot pe tăcute-ncetișor

Cu pas domol călcați

Mai ușurel, mai bineșor,

Cu toți v-apropiați!

STACAN

V-ascundeți toți pe după buți

Și stați ca niște muți.

ARGHIRIȚA

Veniți degrabă-ncoace

Pe după poloboace!

TOȚI

’Aidem degrabă-ncoace

Pe după poloboace!

Pst! pst! pst! pst!

ARGHIRIȚA — ZULNIA — STACAN

Și nu uitați

Că intrigați!

TOȚI

Să nu uităm

Că intrigăm!

TOȚI

(foarte misterios)

Repriză

Aci, aci v-apropiați

Cu pas ușor, discret,

Tot pe șoptite-naintați

Încet, încet, încet!

(Se ascund toți, Baltag intră.)

Nr. 5

Mare scenă și arie — BALTAG

— Duo — BALTAG — STACAN

Mare ensemble final — TOȚI

BALTAG

O! ce plăcere mare

În propria-mi pivniță

din nou să mă găsesc!

Capu-mi se luminează,

ochii-mi se limpezesc...

Necazurile-amare

A căsniciei viețe

din mintea mea dispar...

O! dulce tinerețe!

O! zile-ncîntătoare

De veselii, petreceri,

beție, vânătoare,

În voi mă simțesc iar!...

Iată colo zăresc

Un poloboc,

prietin în ceasuri de amar,

Cu zamă de Cotnar.

(întoarce caneaua)

Dar ce? Unde e vinul? Nici ici? Nici sus? Nici jos?

Cine-a trecut pe-aicea, ce duh răutăcios?...

A! iată-n samă bag

Și steama cea trufașă a neamului Baltag!

Arie

Te salut steamă vestită! Moși viteji, eu vă salut!

Inima v-a fost mîhnită

De urmașul cel pierdut!

Dar de vechea vitejie

Se aprinde al meu piept,

Din a mea netrebnicie

Astăzi iarăși mă deștept!

(ia baltagul)

Te salut, baltag viteze,

Ce-ai dat moartea în păgâni.

Astăzi vârfu-ți se-ndrepteze

Înspre propriii-mi plămâni!

În clipele acestea,

pieriți din gândul meu

Orice-mi aduce-aminte

de visul meu cel rău!

Pieriți, năluci urâte,

aice în pivniță

Halat, gospodărie,

cucoană Arghiriță!

Străbuni viteji, voi astăzi curaj îmi însuflați!

Ciraci, ce la petreceri

cu drag mă-ncunjurați...

La tine-mi zboară gândul,

Stacan ! O! de-aș vedea

Figura ta voioasă

în clip-aceasta grea...

Sau macar umbra-ți,

dacă tu azi n-ai mai trăi,

M-ar sprjini, Stacane... A!...

(voiește să s-arunce în baltag)

STACAN

(apărând învălit într-o haină albă)

Iată sunt aici!

(Baltag se retrage înspăimântat.)

Sunt umbra străvezie

A marelui bărbat,

Pe care, fiind vie,

De moarte ai scăpat.

Și-n loc pentru aceasta

Să-mi fii mulțămitor,

În ziua cea nefastă,

Când ți-ai luat nevastă,

Afară mi-ai dat zor.

Atunci murii degrabă,

De scârbă și necaz,

Și neavând vreo treabă,

Ca umbră m-arăt az.

Dar vai! e trist, e jalnic,

Eu nu mai beau de loc.

BALTAG

Cum?

STACAN

Și în ceriul falnic

Și-n iadul cel de foc,

Petrecerea-i pocită,

Nu ai de loc Cotnar

Jos, smoală clocotită,

Sus, sarbădul nectar.

BALTAG

Nu-i bine-n ceea lume?

STACAN

E prost, de tot e prost

Nici vin, nici râs, nici glume,

Nu are nici un rost.

E mult mai mare hazu!

Să stai în lumea ta.

BALTAG

Dar viața cu necazul...

STACAN

O poți împreuna

Cu cheful cel mai vajnic,

Petreceri și vânat...

BALTAG

Dar jurământu-mi strașnic,

Cu care m-am legat ?

STACAN

Etern nimic nu ține,

Ia-ți vorba înapoi

Fii soț cum se cuvine

Și vânător de soi!

BALTAG

O! umbră străvezie,

Din nou curaj mi-ai dat!

STACAN

Și tu odată mie

Viața mi-ai scăpat.

BALTAG

Îți am recunoștință,

Cât sunt de fericit!

STACAN

Să-ți fie cu priință,

Acuma suntem chit.

Ensemble

BALTAG

Pe-al vieții drum

Mă-ntorc acum.

Sunt fericit,

Întinerit!

STACAN

Pe-al vieții drum

Se-ntoarce-acum,

E fericit,

Și suntem chit!

STACAN

Veniți degrabă-ncoace

De după poloboace.

TOȚI

(venind răpede din fund)

Pst! Pst!

Venim degrabă-ncoace

De după poloboace!

ZULNIA

Bărbatul meu iubit!

BALTAG

Iubita mea soție!

STACAN

Leșinul e oprit.

ABGHIRIȚA

(vorbit)

Are cine s-o ție.

TOȚI

(Ensemble)

Ce fericire! Ce noroc!

Suntem cu toții la un loc,

Ce minunată ocaziune

De-o generală împăcăciune.

Și fiindcă suntem veseli toți,

Stacan, mătușe și nepoți,

De-ocaziune profităm

Și slante-pede ne-mpăcăm!

BALTAG

E un vis! Zulnia! copiii mei! Arghirița! umbra străvezie!... Nu ești mort.

STACAN

În toată viața mea n-am fost mort.

BALTAG

Ce-nsemnează ?

ARGHIRIȚA

Însemnează că dascălul nostru...

BALTAG

Care dascăl ?

STACAN

(își rupe barba)

Cum, care dascăl? Eu dascălul Sugatius-Venator[xii] , a d-tale slugă, pe care l-ai necunoscut atâta vreme. (Trece la Arghirița.)

ZULNIA

Și voiai, răutăciosule, să mă lași văduvă?

BALTAG

Fugi de-acolo, era o glumă.

ZULNIA

(râzând)

Dacă-i așa, dă-mi înapoi cheile de la pivniță.

BALTAG

Asta nu se mai poate, de azi încolo, le păstrez numai eu... adică nu eu... Comise Stacan, ține-ți cheile: vrei să fii ca și mai nainte, pe vinuri căpitan ?

STACAN

Cu bucurie. (solemn Arghiriței.) Cucoană Arghiriță, a venit în sfârșit ceasul, să ne legalizăm și noi slăbiciunile.

ARGHIRIȚA

Arhon Comise, eu nu sunt de capul meu, cere-mi mâna de la nepotul meu!

STACAN

Hatmane, îți cer mâna. (arată pe Arghirița... încet lui Baltag.) Viespii bătrâne!

BALTAG

St... dacă mătușica vrea... cu plăcere.

ARGHIRIȚA

(rușinoasă)

Eu nu am altă voință, decât voința familiei!

BALTAG

Zulnio, dă-i binecuvântarea ta mătușichii.

Ensemble

Repriză

Ce fericire! Ce noroc! etc.

STACAN

Dați stacanele! (se aduc, toți bea.)

E soarta blăstemată

A celor bieți sărmani,

Ce n-au gustat vrodată

Vin vechi de Drăgășani.

Trăiască vinul, vinul,

Umpleți stacanul meu,

Să uit necazul, chinul,

Să beau, să beau mereu.

TOȚI

(bând)

Trăiască vinul, vinul, etc.

Să bem! Să bem!

(Cortina cade. — Sfârșitul piesei)