Hora (Coșbuc)

 

E frumoasă și mireasa —
Ce te uiți a vrem e rea?
Hai, țigane, cântă deasa,
Cântă, cioară, tropotita —
Dar când stau să-mi văd iubita,
Tot nu e ca ea!

Oliolio! Când vânt de vară
Culcă iarba la pământ,
Când văd fete-n câmp afară
Și-aud mierla-n crâng, vecine,
Nu mai știu nimic de mine
Pe ce lume sunt!

Hai, săriți, flăcăi, ce sfântul!
După mine, că-i potop,
Bateți cu necaz pământul,
Că tot el ne-nchide gura.
Dați cu toți tropotitura,
Tot mai scurt, și trop!

Vezi așa te vreau, băiete!
Fetelor, săriți și voi.
Uite-l, mă-ntre patru fete!
Ciudă, zici? De ce să-mi fie,
Ciudă-mi e pe lume mie
Numai pe ciocoi.

M-a plesnit și ieri cu biciul.
Ici grămad-aș vrea să-l pui
Jos pe podini ca ariciul,
Și să-i joc, ca azi la nuntă,
Care Sârbă-i mai măruntă
Pe spinarea lui!

Zic așa, dar facă-și placul,
Că-i bătut de Dumnezeu,
Nu-i cu capu-ntreg, săracul,
Și-o să-și afle singur plata —
Ce-mi tot strângi, măi nene, fata
Las-s-o strâng și eu!

Fă cu plosca-ncoa, voinice,
Dacă-mi ieși ispită-n drum.
Sun-o-ntâiu să văd ce zice!
Dă să-nchin, să-ți zic pe nume
Când ți-o fi mai rău pe lume
Fie-ți ca acum!

Vinu-i bun și hora-mi place
Iar tu, Doamne, fă-mi ce vrei,
Numai pustnic nu mă face!
Fă-mă floare albă-n luncă,
Și-apoi ia-mă și m-aruncă
Doamne-ntre femei!

Săriți lume, că se-ncinge
Moșu Dinu, hoț bătrân!
Uită-l mă, că parcă-i minge!
Vă păziți acum, neveste,
Că mănâncă, moș cum este,
Măr luat din sân!

Tot așa și-așa și iară
Și ce-o fi să mai vedem.
Dac-or da Tătari în Țară
Ne-om ascunde-n vizunie,
Dacă nu, noroc sa fie,
Că noi chef avem.