IX

 

Cu noaptea-n cap, din casa lor
Pe viscol am plecat,
Și-n deal m-am răzimat plângând
De-un paltin fulgerat.

Și Oltul ca un leu rănit
Gemea la cotituri
Și trist vuiau de-al toamnei vânt
Întinsele păduri.

Părea că-mi plânge-n jur cu drag
Un glas de turturea —
Și mă durea un singur gând:
Că lumea nu-i a mea.

Ca pe-un pahar eu jos s-o pun
Jos sub piciorul meu
Și s-o sfărâm și să mă prind
De piept cu Dumnezeu.