Editura Fundația Regală pentru literatură și artă,1944

42793IIon Pillat

Zi ca orice zi din sat,
Zi de aur tremurat
Și pe plopi și pe anini —
Zi de toamnă cu senin.
Zi ca lacrima senină,
Zi bogată în lumină,
Zi săraca în belșug.
Oameni gârboviți pe plug,
Oameni albi și casă albă,
Pridvor alb cu flori de naiba —
Sat de munte, turmă albă
Răsfirata ca o salbă,
Sat cu griji și cu nevoi,
Legănat în car cu boi,
Sat ca orice sat din țară
Șopotind a plâns la moară,
Fremătându-și frunza-n vale
Tot a dor și tot a jale —
Și lumină și lumină:
Lacrimă fără de vină...

Doarme satul în nămiezi —
Pui de om pe drum nu vezi,
Doar, alb, jarul soarelui
Peste urma carului.
Dar pe drumul văruit
Iată, neagră, s-a lungit
Umbra pustnicului, iată
Fața lui săpată-n piatră,
Focul straniu-al ochilor:
Joc de flăcări pe comori...
Plin de praf, plin de pământ,
Merge greu, cu pasul frânt,
Și la fiecare poartă
Țipă lung cu vocea spartă:
— Morții azi învie-n sat...
Umbra lui s-a depărtat.
Neagră-o vezi pe cărăruie,
La bisericuță suie
În clopotnița de lemn...
Iar răscruci în taină gem,
Tot mai stins, mai depărtat:
— Morții azi învie-n sat...