Iancul Jiianul

Iancul Jiianul

Baladă populară culeasă de Gheorghe Dem Theodorescu.

Lacul Sărat - Brăila

Foicică trei gutui,
Trei gutui, trei alămâi,
Iancule, de unde vii?
— Ia, d-aci, de peste Jii!
— Iancule, ce-ai târguit?
— Dat-am aur și argint
Pe vro cinci oca de plumb,
Să duc la băieți în crâng;
Că băieții, făr-de minte,
Risipesc la gloanțe multe,
Nu le stă nimeni-nainte
Și nu știu trage la ținte:
Că băieții, cam zglobii,
Trag la naiba, prin pustii,
Nu ca mine, -n cărnuri vii!
Până vorba nu-mi sfârșea,
Iacătă-mi și potera,
Bat-o Maica Precista!
Iar ceaușul poterii,
Slujitorul domniei,
De-l vedea,
Îi tot zicea:
— Iancule,
Jiianule,
Ado-ncoace povara,
C-o să-ți vie greu cu ea
Și dă-te de voia ta,
Să ne scapi de vro belea!
— Ba de voie nu m-oi da,
Nici povara nu mi-ți lua,
Că mi-am dat bănuți pe ea!
— Iancule, român turcit,
Ce te porți așa gătit,
Numa-n aur și argint
Din creștet până-n pământ?
— De mă port așa gătit,
Dumnezeu m-a dăruit!
— Iancule, român turcit,
Lasă-te de haiducit,
Lasă-ți nebuniile,
Lasă-ți haiduciile,
Să-ți dau boieriile!
— Ba eu, zău, de m-oi lăsa:
Tu cu boieria ta,
Eu cu haiducia mea;
Că ce câștigi tu-ntr-o vară,
Eu câștig numa-ntr-o seară
Și beau cu mândra-ntr-o toamnă!
M-a făcut maica voinic,
Să n-am frică de nimic;
M-a făcut maica fecior,
Să dau taichii ajutor:
Să mă țiu pe la strimtori,
Pe la munți, în trecători,
În drum, pe la negustori,
Când se-ntorc din Râureni
Cu punga cu gălbiori
Și cu murgii sprinteori!
Și cum sta
Și cum vorbea,
Bine vorba nu-mi sfârșea,
Pinteni murgului că da,
Trei pistoale slobozea,
Nevăzut că se făcea
Și gonea, măre, gonea,
Pân-la Olt că-mi ajungea,
Dincolo de Slatina;
Până-n malul Oltului,
La capătul podului.
— Foicică de lipan,
Măi podar,
Măi cârciumar,
Trage podul,
Să trec Oltul!
— L-oi trage
De mi-i da ortul!
— Măi podar,
Măi cârciumar,
Ai auzit d-un Jiian,
D-un puișor de oltean
Și d-un hoț de căpitan
Ce căznește pe podari,
Bea vin de la cârciumari,
Ia mieii de la ciobani
Și pâinea de la brutari,
Bea, mănâncă, nu dă bani?
Că d-oi sta să tot plătesc,
Geaba că mai haiducesc!
Măi podar,
Măi cârciumar,
Trage podul,
Să trec Oltul,
C-aicea te calcă focul
Și te prăpădesc cu totul.
Trage podul mai d-a drept,
Că-ți trimet un plumb în piept,
Trage podul mai la vale,
Că-ți trimet un plumb în șale!
Dar decât para la pod,
Mai bine cu murgu-not,
Că mi-e murgul nescăldat,
Astăzi l-am încălicat,
Trec prin Olt ca pe uscat;
Că mi-e murgul scurt în gât,
Scurt în gât și lung în trup,
Trec prin Olt de nu mă ud!
Foicică trei granate,
Trecu Oltul d-aia parte,
Ciocoi l-întreabă de carte,
El i-arată pușca-n spate
Și din ochi dacă-l privește,
Pleacă și mi-l spovedește:
— Floricică usturoi,
Usturoi în patru foi,
Bată-te crucea, ciocoi,
De te-oi prinde-n sat la noi,
Să-ți dau măciuci, să te-moi!
Unde văz ciocoi pe drum,
Și mi-l văz mai albăstrân,
Mă fac broască pe pământ,
Numai cât un pui de cuc
Și iau pușca să-l împușc,
Să-l lovesc unde mi-l doare,
La retezul părului,
Unde-i păs ciocoiului,
Unde-i greu voinicului,
În calea sufletului.
Frunzuliță lemn uscat,
Aoleo, ciocoi bălțat,
Sunt trei ani de când te cat,
Sunt trei ani ș-o săptămână,
Pân’te-oi dobândi la mână,
Să-ți iau pielea de pe cap,
Să-mi fac toc la măzărac,
Și pielea de pe picioare,
Să-mi fac tocuri la pistoale!