Icoane vechi și noi/Date vii asupra scriitorului

Icoane vechi și noi de Ion Dragoslav
Date vii asupra scriitorului

Adaos la însemnările despre mine însumi→

DATE VII ASUPRA SCRIITORULUI

Pagină:Ioan Dragoslav - Icoane vechi și noi.pdf/6 poate nu venea pe lume în locul unde s’a născut și cine știe poate, nici cu dispozițiile de acum.

Popa, cum s’a brodit, că a tras cu bejenia la Dragoslavele din jud. Putna, unde ci-că a dăinuit acolo până aproape de răzmirița grecească, și unde, ci-că, l-a hărăzit Cerul și cu o fată—Safta;— pe mama părintelui scriitorului.

Apoi, popa, prin ce împrejurare, a suit, tot a suit până a ajuns la Sasca lângă Fălticeni. Și a trăit părintele mult și bine până a venit Zavera lui Ipsilanti, când bietul preot, neam de Moți, și criță de român, și-a pus mintea cu niște Turci, și unii spun că l-au pușcat; alții că l-au hăcuit ca de sarmale. Da, sfârșit bun ci-că n’a avut.

Familia care luase parte la bătaie, a fugit în Bucovina. După un timp, o parte s’a înapoiat la Sasca, și unde și azi mai e o rămășiță. Iar Safta a rămas la Liteni în Bucovina și s'a măritat după un răzes, un urmaș de ceauș, armaș, ce a fost pe vremuri, — D-zeu știe — și al cărui bunic răsbunic, se numise întâiu Ivașcu. Apoi, după trecerea provinciei sub Nemți, aistuia, cu sau fără voia lui, i-au pocit numele în Ivasciuc.

Căci iată ce a fost:

După răsluirea leagănului vitejilor și Domnilor Moldovei, si care s’a numit de nepricopsiții de Nemți întâiu „Arboroasa“, apoi „Bucovina“, a mai avut și altă nenorocire și mai mare: aceea că a fost încorporată in două rânduri la Galiția.