Iliuț, orbul satului
Stă desfrunzit pământul de imagini
Și numai sunetele mă proptesc:
Araci uscați prin via în paragini —
Și printre ele-n mine dibuiesc.
Nu poți privi grozava mea pupilă:
Cadranu-i alb n-arată nici-un ceas —
Și totuși ochii-mi te țintesc cu milă,
Căci tot în suflet calcă al meu pas.