Iluzia din urmă

 

Povestea spune că un tînăr
Pe-un drum grăbit mergea.
— „Hei încotro?” 'l'ntreabă vîntul.
— „Alerg spre draga mea!”

„De cînd nu m-a văzut sînt veacuri!...
Ea poate plînge-acum; —
O! vîntule ași vrea, în fugă,
Să te întrec la drum!”

„— Ascultă, tinere, o clipă:
Să-mi spui, dacă se poate,
De mai păstrezi cumva iluzii,
Sau le-ai perdut pe toate?”

— „Iluzii?... Sfintele nimicuri,
S-au dus, s-au risipit;
Doar una, prețuind cît toate,
Mai am: că sînt iubit!”

— „Atunci, din drumul tău te-ntoarce,
Și graba ta o curmă —
Dacă voești să-ți mai rămînă
Iluzia din urmă!”