Imnuri pentru pământ

Imnuri pentru pământ de Magda Isanos

Țara luminii (1946)

Acum vreau să cânt
imnuri pentru pământ,
păduri și izvoare.
Străvechea ta laudă, soare,
îmi arde buzele. Toate
plantele răspândesc visuri ciudate.
Răcoarea nopții, stelele nestinse,
într-un cuvânt le-aș voi cuprinse.

Dar mai bine s-ascult.
Oare n-am fost și eu un arbore mai demult?
Și astăzi nu-s tot materie?
Forme pieritoare, vise, puzderie,
de unde veniți?
Laudă oricum, laudă ție,
natură și forță vie
mamă care ne legeni pe jumătate-adormiți.

Tu care-ai născocit soarele,
umbra și apele,
și numai odată mișcând pleoapele,
stelele, strălucitoarele...

Ai creat spațiul,
ființele chinuite de nesațiul
vieții,
mările licărind îndărătul ceții
celei dintâi,
amiaza de foc
și-nfloritele pământului văi.
Apoi, după larmă și joc,
somnul cel bun al morții.
Tu, ca o mamă stai îndărătul porții.
S-a-nserat. Se-ntorc risipiții copii,
și tu-i primești în câmpiile liniștite,
ființe-obosite, ființe-obosite.