Inimă de mamă

 

A fost un biet băiat odată
Nebun îndrăgostit de-o fată
Ea nu-l iubea și-i zise: „Mâine
Vreau să-mi aduci, să dau la câine
Inima mamei tale”. Zboară
Băiatul, mama și-o omoară,
Îi smulge inima și iar
La draga lui aleargă... Dar
Fugind căzu și în țărână
Îi scapă inima din mână;
Și inima se prăvălia,
Și, prăvălindu-se, vorbea,
Și inima-ntreba mereu:
„Nu te-ai lovit, copilul meu?”