Inorogii din visele care plâng

Inorogii din visele care plâng de Gavriil Stiharul

Dacă somnul zburdă atingându-ți jucăuș
crestele de-argint ale părului tău val,
mă trezește din uitare țipătul de pescăruș
azvârlit de briza brusc stârnită dinspre mal.


Nu-i loc de tine în visele care plâng,
ci du-mă departe, -n basmele cu sori,
pe pajiștea stelară îmi împletește-un rug
și cerne-mă zăpadă prin sitele de nori.


Dacă visele-s cioburile zilei sparte
pe care pleoapa tremurândă mi le adună,
nu e loc de inorogi în lumea mea ce arde,
ci ia-mă și mă du pe pajiștea de pe lună.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.