Inscripții pentru o fântână
De unde vezi Piteștii și Argeșul și țara
Zăvoaielor albastre când le îmbracă vara,
De unde prinzi lumina jucând pe Răul Doamnei
Prin luncile de aur sub cerurile toamnei,
Acolo unde casa-și înalță alb pridvorul,
Prietene, te-așează să-ți murmure izvorul
Și ca Florica toată în suflet să-ți rămână.
Mai stai s-auzi trecutul cum cânta în fântână.
Tu ce iubești Florica, stai să-mi auzi șoptirea,
Pe gura mea de piatră, apleacă-te smerit -
În zvon de apă vie îți cântă amintirea
Și casa lor răsună de glasuri ce-au trăit.
Aplecă-te o clipă pe undă tremurată,
Pe-oglinda vremii-n care cu apă toate pier -
Sunt râsul și sunt plânsul din casa de-altădată
Pe dealul din Florica, la margine de cer.