Invocație (Silviu Roda)

 

Elegie, cântec plâns,
zbor lăsat pe albe funii
la descântecele lunii,
— cin' pleoapele fi-a strâns?

Elegie, joc de vrei.
Uite-n mările cernelii
dansul albelor camelii
intr-o luntre de condei.

Uite calmul neclintit
de vrei drumuri in tăcere;
uite, stânca pe durere
tipătul l-a impietrit.

Elegie, plâns tăcut,
am zăpada-n vârf de pană
și destin aprins pe rană,
sângerând nepriceput.

Elegie, somn apus,
ia-mă-n poala ta pe palme
să trec firul apei calme
răsucind un stih pe fus.