Iosif & Madam Putifar

 

I

Lampa-n casă-mprăștiază
O lumină clar obscură;
Doarme totul în Natură,
Numai ea, sărmana ură.
Pe-un fotel d-un ceas veghează!

Lieibu e-n călătorie,
Iar fidela balabuste —
Scurtă-n minte, lungă-n fuste —
Fruct oprit ar vrea să guste
C-un băiat din prăvălie.

Căci de mult o-mpinge dorul
Spre Isdrul! Si-acum l-așteaptă,
D-aia șade-așa deșteaptă
Și spre ușă ochi-ndreaptă
Tot mereu. Ce-i și amorul!

II

Iată-l, a sosit! Flăcăul
E robust și plin de viață,
Dai nițel cam nătăfleață;
Nu e vorbă, nici mustață
N-are încă, nătărăul!

Ca o aia din nuvele,
Ea-l îndrugă la ureche
O poveste foarte veche...
Dar el fuge ca de streche
Și-i chinez în toate cele!

S-a re-ntors la prăvălie
Ageamiul nostru june
Ea-și jură să se răzbune:
Și-i tăie — așa se spune —
...Jumătate din simbrie!